Piesa si versurile pot fi descarcate gratuit de aici.

Cei de la BBC promoveaza si pe canalul oficial de pe YouTube vocile care participa la The Voice UK. Si asta fara ca videoclipul sa fie intrerupt fix la mijloc de vreo reclama, asa cum se intampla cu cele de pe site-ul ProTV.

Mai jos avem o voce superba. Leanne Mitchell: ‘Put A Spell On You‘.

Am prins cele mai stupide perioade din industria muzicală. Când eram copilă ştiu că pe posturile de muzică rulau în prostie trei melodii. Am găsit doar două, a treia era cu un tip cu plete galbene, care asculta muzică la căşti şi urca nişte scări rulante, dar nu mai ştiu cum se numeşte:

Apoi au apărut manelele. Şi apoi Inna.

Spunea Tudor Gheorghe într-un interviu că tinerii de la teatru nu mai au nicio șansă. Că drama lor este să trăiască o viață  în anonimat. La fel zicea și Adi Despot despre tinerii care cântă. Că nu li se dă ocazia să fie cunoscuți. Am văzut și noi asta la Vocea României. Că sunt voci care răsună doar în cercuri restrânse. Dar, până la urmă, șansa ne-o facem singuri. Putem fi actori și artiști cunoscuți, trebuie doar să ne însușim drumul pe care l-am ales.

De aceea vă recomand melodia lui Petrow  feat Light – Vino cu mine. Pentru că a știut să își promoveze munca, în care a investit timp, bani, talent și, pe lângă faptul că sună bine, a reușit să își strângă 15 prieteni pentru videoclipul de mai jos. Și stim cu toții cât de greu e să solidarizeze cineva cu munca ta. Videoclipul a fost filmat noaptea, într-un apartament din Iași. Regizorul este Iulian Postolachi.

Mai multe informații găsiți pe site-ul lui.

Printre sutele de videoclipuri cu femei dezbrăcate, maşini de lux şi destinaţii exotice, video celor de la Vunk cu Antonia e o adevărată binecuvântare. Audiţie plăcută!

Dragul meu coleg de la radio şi de la facultate îşi lansează astăzi, alături de un prieten, albumul de debut numit „Ultimul tău drum”. Băieţii au muncit mult şi merită să îi ascultaţi (versuri, muzică, înregistrări, totul e făcut de ei). Astfel, aveţi ocazia să îi vedeţi live astă-seară în No Limit Pub #Craiova (fostul Cave), de la ora 20:00. Biletul este 6 lei (4 lei bon de consumaţie).

Dacă tot am avut parte de teoria conspiraţiei (11.11.2011 , 11:11) trebuie să vă spun că trupa lor se numeşte „Casa de Conspiraţii”.  Are doi membri: Koleroo şi Sinistratu’ . Albumul este pe net, îl puteţi descărca de pe craiovaforum.ro.

Ne întâlnim la distracţie!

In timp ce eram la sedinta la Jiunimea, am ascultat si noi melodia care va merge anul asta la Eurovision: Hotel FM – Change (dupa aproape o luna auzim de formatie, melodie, artisti, etc. Ori nu am fost noi bine informati, ori promovarea este foarte slaba).

Ni s-a parut insa ca ar semana cu asta:

Voi ce ziceti?

Aseară am fost la Festivalul Studenţesc de Rock, Jazz, Folk, ţinut la Casa de Cultură a Studenţilor din Craiova.

Pornind de la una din zicalele prezentatorului „încă mai există sperantă” pot spune că şi eu am simţit acelaşi lucru. Că nu trăim chiar într-un oraş mort, lipsit de viziune, perspective, cultură şi bun-simţ. Dincolo de imaginea de ansamblu care cuprinde ţigani, câini comunitari, corupţie şi multe scandaluri, în oraşul acesta mai există şi oameni faini. Oameni care merg în pub să vadă o piesă de teatru, care se înghesuie la venirea unei personalităţi, oameni care luptă să aducă bun-simţ în oraş.

Astfel, în nici o jumătate de an, am avut ocazia să văd multe evenimente frumoase în Craiova. De la întâlnirile cu Gabriela Adameşteanu şi Solomon Marcus, până la festivalul cu Nicu Alifantis şi Alexandru Andrieş, dar şi piese de teatru de excepţie, concerte bune şi dezbateri propuse de onguri interesante.

Am realizat aseară că oamenii, indiferent de vârstă, sex, etnie, apreciază calitatea. Astfel, la festivalul unde s-a cântat live, şi s-a cântat bine, publicul, deşi foarte diversificat, a cântat şi a aplaudat tot timpul. Nu a contat că rockerii voiau rock şi folkişti folk. Toţi au aplaudat cu aceeaşi tărie fiecare artist şi piesă reprezentată. Formaţii tinere cu voci extraordinare, talentate şi pline de speranţă. Maieştrii care au format genuri muzicale, au dat tonul altor artişti şi au sprijinit orice iniţiativă bună în România. Adulţi care apreciau ce se întâmpla pe scenă şi îşi aminteau de vremurile bune.

Astfel, formaţiile tinere ca High Seas, No Antidote sau Avatar i-au făcut pe craioveni să simtă că se poate şi altceva în oraş decât #RMA. Tineri talentaţi ca Bogdan Grosu sau Bogdan Oprănescu au vibrat în sală la fel ca şi corzile lor de la chitare. Un moment special, de care ne-am bucurat a fost prezenţa celor doi artişti: Nicu Alifantis şi Alexandru Andrieş, care au cântat aproximativ 1 oră, clipe în care nimeni nu a stat jos, majoritatea au aplaudat, restul au zâmbit şi au râs. Acestui moment i se alătură formaţia Cargo, pe care nu o văzuzem niciodată live, sau daca o văzuzem, o ignorasem. Deşi nu se compară cu marile formaţii de rock străine, spectacolul făcut de cei de la Cargo nu a fost deloc slăbuţ. Pe lângă faptul că au făcut să dea din cap şi câteva doamne peste 50 de ani, cei din sală erau extaziaţi.

Care a fost cel mai frumos moment? Cel în care a început spectacolul, care anunţa o aşa muzică de calitate. Deşi nu ascult mult rock şi la Cargo doar am mişcat din picior, în mulţimea care se distra cu totul şi cu totul altfel, pot spune că m-am bucurat pe deplin de momentele de folk, de prezenţa atât a tinerelor formaţii, cât şi a artiştilor consacraţi.

Ni s-a promis că festivalul va deveni din nou tradiţie în Craiova, venind după o pauză de 8 ani. Să sperăm că vor mai veni şi alte lucruri bune, pe educaţie, dezvoltare, cultură. Orice iniţiativă este bine-primită atunci când vrea să ofere calitate. Şi Craiova a început să înţeleagă că de asta are nevoie oraşul. La mai bine!