Am păcătosul obicei  să citesc comentariile articolelor din ziarele online. Aproape că uit semnificaţia textului atunci când scroll-ul caută disperat toate opiniile, până în josul paginii. Şi sufăr. Sufăr pentru pierderea de timp pe care ne-o îngăduim să înjurăm. Să blestemăm. Fie că e vorba de românii care, culmea, iubesc România, fie că citim despre schimbările facebook-ului, întâlnim aceiaşi frustraţi care îl găsesc vinovat pe Băsescu pentru orice întâmplare sau scriu câteva mesaje creştine.

Nu mai avem mândria nici să ne păstrăm decenţa. Poate că nu avem bani de salamuri scumpe, sau de vinuri rafinate. Poate că nu avem timp de două joburi sau nu suntem dispuşi să trăim în realitatea de astăzi. Dar de ce alegem să aberăm pe forumuri, site-uri, publicaţii? De ce nu putem oferi ceva mai bun decât acele câteva înjurături? De exemplu, eu îmi „pierd” timpul scriind despre comentarii, când pot scrie despre ceva mai util. Doar că, atunci când scriu despre o banalitate aleg să argumentez de ce fac asta.

Şi acum, de ce sunt utile nişte comentarii pertinente. Un articol e capabil, de multe ori, să îţi schimbe părerea despre subiectul abordat, sau măcar să te lase cu multe semne de îndoială. Atunci, utilitatea comentariilor reuşeşte să stabilească un echilibru între ceea ce crezi tu, ceea ce scrie autorul şi ceea ce cred cei ce comentează (mai ales în cazul editorialelor). Un alt avantaj al unor opinii bine exprimate este completarea articolului în cauză. De multe ori, când intru să citesc bloguri, sunt atrasă de comentarii la fel de mult ca de text pentru că fiecare vine cu experienţa lui, cu alte linkuri utile, cu poveşti de viaţă. Comentariile pot fi de multe ori sursă de documentare. Am văzut pe site-ul multor publicaţii idei de articole din aceste comentarii. E de ajuns ca cineva să îţi dea un indiciu şi tu, dacă eşti destul de isteţ, să îl valorifici. Şi sunt convinsă că multe articole bune au avut la bază comentarii la fel de bune.

Sau să ne imaginăm cât de dezastruos e un articol fără comentarii. De exemplu, un material în care jurnalistul vorbeşte despre condiţiile bune din Universitate, deşi îţi invineţesc mâinile de frig la cursuri. Cum ar fi acel articol fără comentariile unor studenţi care trăiesc zi de zi acolo şi nu scriu la comanda unor bani viraţi în contul patronului?

Îmi pare rău că nu mai ştim să valorificăm comentariile. Suntem superficiali. Dacă avem ceva de spus, dăm un simplu like sau share şi lăsăm să se piardă o poveste. Dacă nu avem nimic de spus, intrăm şi îl înjurăm pe Băsescu cu acelaşi mesaj pe toate publicaţiile online. Dar poate că am ajuns să ne urâm şi propriile opinii. Nu că nu ar fi bune, doar că devin clişee fără valoare pentru cei ce încă mai citesc ziare/bloguri/forumuri.

Autostrazile din Romania sunt ca vampirii, toata lumea a auzit de ele, dar nimeni nu le-a văzut. Asa vede o jurnalistă britanică venita sa exploreze Romania in vremuri de Halloween elanul autoritatilor romane de a construi autostrazi. Sursa

Dar oare ce ar fi trebuit sa scrie? Ca in Romania sunt zeci de autostrazi, ca in zona de campie sunt cu cate 6 benzi, iar la munte, unde se lucreaza din greu sa sape in munti, sunt tunele ca in NFS, ca Romanie e tara unde daca vrei sa mergi la munte ai cu ce, ca trenul si autobuzele merg in orice colt al Romaniei, ca doar in cateva ore ajungi oriunde, ca peisajele si castele din Romania sunt minunate, ca avem o tara cu un potential urias, ca Bucurestiul este curat, ca nu exista nesimtiti in trafic, ca in Craiova nu sunt caini si tigani, ca in Moldova nu este saracie, ca portiunea de drum Drobeta-Timisoara e cea mai de calitate portiune din Europa, ca lucrarile au durat doar cateva luni, ca muncitorii nu lipsesc si sunt cu sutele, si nu stau si fumeaza toata ziua, ci au restrictie pana dupa program, ca manastirile din Moldova nu sunt cu bani si nu te costa nimic sa le vezi pe toate, ca zonele verzi din Romania sunt curate si oricand vrei sa faci un gratar nu ai nevoie nici macar de patura, asa de curata si verde e iarba romaneasca?

Stiti care e diferenta dintre jurnalista britanica si politicienii romani? Ca ea chiar a vazut ce inseamna Romania. Dar dintre jurnalista britanica si jurnalistii romani? Ca jurnalismul se face pe strazi, dar nu doar pentru a poza “vedete”!

Cei de la IRES au publicat recent un sondaj care se vrea socant. Confom sondajului, 45% dintre romani regreta caderea comunismului, iar 38% declara ca traiesc mai rau decat pe vremea comunismului.

Cica sa nu te strici de ras, astia intreaba si tineri de 18 ani daca regreta caderea comunismului de acum 20 de ani. Pai astia n-au apucat nici macar sa se nasca, daramite sa traiasca in regimul comunist, sa faca un an si jumatate de armata, sa apuce painea pe cartela, sa nu-si exprime liber ideile, sa priveasca doua ore la tv sau sa citesca Scanteia.

Sunt multi care renunta sa scrie pe blog, pentru ca nu-i citeste nimeni, acum.

Mai jos, incerc sa va spun de ce este bine sa scrieti pe blog, indiferent de vizitatori.

Tata n-a avut blog. Tot ce stiu despre tineretea lui este din auzite, de la el sau de la altii. Atat, totul se rezuma la niste povesti.
Ma intreb, cum ar fi fost ca taica-miu sa fi avut blog. Sa stau eu, acum, si sa citesc ce scria el in urma cu 30-40 de ani. Una e sa-mi povesteasca acum, si alta e sa citesc ce a scris in urma cu 30 de ani, sub influenta starii de atunci. In tinerete a prins doua regimuri, cel al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si cel al lui Ceausescu, cred ca ar fi avut ce povesti. Din pacate, pe atunci, nu exista nici libertatea si nici posibilitatea sa-ti lasi ideile online. Acum exista.

Tata lu’ fiu-meu, adica eu, are blog, adica asta. Fiu-meu are acum 7 ani, chiar mai putin, si nu este interesat de ce scriu pe blog. Insa, peste cativa ani, are posibilitatea sa citeasca aberatiile de acum ale lu’ tac-su.

Mi se pare interesant faptul ca fiu-meu are posibilitatea sa-l compare pe Iliescu, cel din cartea de istorie (parintele Revolutiei), cu Iliescu de pe blog (cel care a confiscat Revolutia), ori sa stie parerea mea despre lucruri (telefoane, masini, mancaruri) sau locuri (vacante, orase) cu care el se va intalni peste ani.

Treaba e ca m-am apucat cam tarziu sa scriu pe blog, unii au sansa sa-si scrie ideile de la o varsta mult mai frageda, din pacate, nu vor/stiu/pot sa o faca.

Mi se rupe de Corina Dragostescu si de parerile ei de cacat atunci cand apare pe Realitatea. Ea este motivul pentru care nu ma mai uit la emisiunile la care este invitata sau cele moderate de ea. De ce? Pentru ca are nesimtirea sa spuna pe post ca i se rupe de cine iese presedinte, insa in fiecare emisiune vrea ea sa ma faca sa inteleg cat de importante sunt teoriile ei politice.

Da, eu ii acord diploma pentru cea mai non-jurnalista in anul 2009.

[sursa foto]

“Democratia este calea cea mai usoara catre tiranie”. Democratia este o forma rea de guvernamant. Nu o spun eu, ci o spune Aristotel. El nu este de acord cu democratia, pentru ca ea implica egalitate intre oameni, iar starea naturala a oamenilor o reprezinta de fapt inegalitatea.

“Masa e absoluta; fiecare prost luat in parte e un prost si atat. Dar toti prostii astia, luati impreuna, sunt un principiu istoric.
Prin insasi ordinea ei ideologica, democratia il obliga pe idiot sa stea alaturi de geniu si sa-i poata zice: ce mai faci, frate? Partea proasta este ca oamenii de exceptie pot ajunge captivi in cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masa se exprima specia. Prin individ se exprima personalitatea. Numai ca, uneori, un individ ajunge sa influenteze foarte mult asupra maselor. Acestia sunt alesii. Istoria este facuta de alesi. Paradoxul societatii umane este ca multimea ii produce pe conducatori, iar acestia o conduc. Ideea de echilibru social este caracteristica oricarei democratii burgheze. Asta e forta constanta a democratiei. Iar extremelor – fie extremei stangi, fie extremei drepte – , care violeaza ideea de echilibru social, democratia le este ostila”

Ce cred eu despre democratie? Am ajuns sa cred ca sunt mintita la istorie cand aud ca democratia inseamna un regim politic prin vointa poporului, ca in democratie sunt respectate drepturile cetateanului, ca poporul are puterea de a hotari. In primul rand, eu nu stiu pe cine sa condamn: pe cei de vor sa fie alesi, sau pe alegatori.

Nu avem constiinta politica. Ne lasam manipulati de oricine si orice. O sa luam doua situatii clare in care omul din popor voteaza de fiecare data pentru interesul propriu, ci nu pentru binele tuturor. Un prim caz ar fi campaniile electorale. Nu este campanie in care sa nu primesc pixuri, galeti, plase, icoane. La tara bunicii primesc: faina, ulei, zahar, bere, inghetata, etc. Sunt multi cei care se lasa influentati de aceste daruri, iar atunci cand merg la vot il aleg pe cel care le-a satisfacut nevoile (in cazul nostru este vorba de nevoi banale). Un al doilea exemplu este legat de partidele politice si apartenenta la un grup. Oamenii voteaza fie ca patronul face parte dintr-un anumit partid politic, iar angajatii se gandesc la binele propriu si voteaza candidatul din partidul respectiv, fie ca primarul municipiului/orasului/comunei apartine unui partid politic, iar cetatenii se simt obligati sa voteza asta, mai ales datorita promovarii excesive in orasul respectiv.

Daca ar fi sa facem o statistica, am observa ca putini oameni stiu de ce voteaza si de ce aleg un anume candidat. Suna nostim, insa democratia este de fapt un premergator al tiraniei. De ce? Pentru ca alegem prost, mereu aceeasi oameni care nu stiu de ce isi dau votul pentru cineva aleg prost, pentru ca o sa avem multi presedinti prosti, care vor profita de aceste voturi gratuite din partea poporului prost, si pentru ca va veni momentul in care ne vom intreba de ce merge totul atat de haotic. Atunci vom reactiona ca o mare parte din prostimea de azi si vom urla ca “Vrem unul care sa dea cu pumnul in masa”. Iar asa se va naste dictatura!

Urechile mele aud sunete care spun ca ar vota cu Vadim sau Becali. Abia atunci realizez cat de periculoasa este democratia.

Nu stiu daca e o  boala a natiunii, sau a regiunii in care locuiesc, insa fiecare le stie pe toate. Nu exista subiect asupra caruia sa nu comentam (ceea ce este bine, inseamna ca avem un punct de vedere), insa de fiecare data cand o facem, o facem fara argumente.

Eu m-am saturat sa aud mereu aceleasi raspunsuri vagi “da” sau “nu”, sa aud aceeasi critica la adresa politicienilor fara a da exemple si a dezbate subiectul facand trimitere la alte mandate, mi s-a urat sa vad cum fiecare stie cel mai bine cum se face orice.

Ideea porneste de la organizarea Zilelor Craiovei in Lunca Jiului si o serie de feedbackuri negative cu privire la aceasta locatie. Da, stim cu totii ca acolo e cartierul romilor, mai stim ca acolo vedem la televizor orasul acela cu batai si sabii de care noi nu luam habar abia cand ne suna cineva din alt oras sa ne spuna, insa, atunci cand apare o idee noua, sarim cu totii ca nu este buna. Eu asta-seara am trecut pe acolo, iar zona era impanzita de politie, totul arata foarte bine, s-au pus la dispozitie autobuze care sa mearga in toate cartierele pana la ora 00:00, se va evita o mare parte din aglomeratia din oras, ca cea care se forma atunci cand Zilele Craiovei erau organizate pe Velodrom. Eu am incredere in acest proiect si voi merge acolo, fara a sta cu frica de a fi impuscata.

Daca nu ne convine ca Solomon face ceva si Craiova se dezvolta, am fi mai multumiti daca nu ar face nimic si Craiova ar ramane un oras mort? Eu zic sa luati o foaie de hartie, sa o dati prin doua, intr-o parte sa scrieti ce a facut bun pentru Craiova, si pe cealalta parte ce a facut rau. Numarati si vedeti ce rezultat obtineti. Numai atunci aveti dreptul sa judecati oameni care incearca sa faca ceva.

Patriarhul doreste ca religia sa fie materie obligatorie de studiu in licee.
Dar nu intelege ca banii care vin acum la biserica sunt de pe urma oamenilor care nu citesc Biblia, nu o cunosc si nu au analizat-o niciodata, cei care se calca in picioare la moastele Sf. Parascheva habar nu au ce scrie in Biblie.
Sunt oameni care cred ca religia se rezuma la a te duce la biserica sa bei apa sfintita si sa cumpari iconite si cruciulite.

Maica-mea, soacra-mea, baba de la parter si vecina de la tara sunt credincioase, se inchina, se duc la biserica si dau bani la biserica, insa pe toate daca le iei la intrebari, habar nu au ce scrie in Biblie. Ar da orice sa atinga moastele Sf. Parascheva, ar sta ore bune in picioare pentru asta, in schimb, nu fac cativa metri pana la biblioteca sa citeasca din Biblie, au cumparat-o pentru ca trebuie, au pus-o in biblioteca si gata, de citit le citeste popa, in fiecare duminica la biserica.

Poate ma insel, dar asta este impresia mea, ca biserica din Romania mai are rezonanta doar asupra oamenilor superficiali, iar succesul mare de care se bucura biserica acum se datoareaza numarului mare de oameni superficiali.

P.S. A nu se confunda biserica cu credinta.

Desi am fost pe mai mult de 10 plaje.

ViataLaServiciu – Vanzatorul poet

Din ceea ce am citit pe bloguri am realizat ca unii se duc la mare si fac orice altceva in afara de a se distra. Unii se plang de nudistii, altii de muzica house si Costinesti, altii de conditiile de cazare, preturi, turism in Romania.

Cel mai penibil mi s-a parut asta. Adica nu se poate el distra din cauza “femeilor munte”. Eu inteleg ca nu e sanatos pentru nimeni sa fie gras si sunt convinsa ca cei cu kilograme mai multe pot remedia situatia printr-o alimentatie mai sanatoasa, dar pana la a iti dori disparitia unor oameni si a femeilor de pe plaja ca sunt grase, mi se pare lipsit de moralitate. Chiar ca asta e motiv bun sa nu te distrezi la mare.

Si acum de curiozitate, voi ce faceti la mare?