m-am ingrasat 15 kg, dar nu asta este important, sau este, dar vad eu cum o scot la capat, treaba este ca de cand m-am lasat de fumat, in urma cu un an si ceva, am fost de doua ori in baruri. Era o placere sa stau cu cineva la discutii intr-un bar, sa treaca orele, invaluiti in fum de tigara si cu masa plina de sticle si cesti de cafea. Acum lucrurile stau altfel, imi place sa ma duc la un restaurant sau la vreun club sa fac un biliard dar nu-mi mai place sa ma duc in baruri, am alte tabieturi si mi-am gasit alte placeri. Fara sa fumez in bar este ca si cum m-as duce la o casa de toleranta doar sa privesc, asa ca mai bine nu ma mai duc. Si ca mine fac multi, este bine, se ramane si cu bani si suntem mai sanatosi (oare?), dar cei care si-au deschis acum 10 ani o afacere de familie prin deschiderea unui bar care are 150 metri patrati, ce face el acum?
“Legea antifumat” este buna, nu zice nimeni ca nu, dar nu vad corect sa bage barurile, cluburile si restaurantele in aceeasi oala. Nu vad corect nici limitarea la 100 de metri patrati pentru local, ca sa poti alege daca este sau nu local de fumatori sau nefumatori.
Pentru restaurante este buna legea dar pentru baruri mi se parea mai potrivit sa i se dea posibilitatea patronului sa aleaga. Chiar daca are un bar de 400 metri patrati, daca el vrea, ar trebuii sa aibe posibilitatea sa il faca bar de fumatori, scrie mare la intrare ca este de fumatori si gata. Nu vad rostul sa faci diferente intre patronii cu baruri de 100 de metri patrati si patronii cu baruri de 110 metri patrati.
O sa se ajunga ca barurile de 400 metri patrati sa se transforme in patru baruri a cate 100 de metri patrati. Ca doar nu o sa stea cu barurile goale.

Si mai am o curiozitate in legatura cu fumatul, intotdeauna m-am intrebat cati dintre cei cu probleme psihice sunt fumatori si cati sunt nefumatori. Stiu ca pare o prostie, poate chiar si este, dar stiu prea multi nefumatori care au trecut pe la psihiatrie. As vrea sa vad un sondaj de genul: xx% dintre oamenii care au apelat la psihiatrii sunt nefumatori.

Atentie!!! Post scris in categoria Din plictiseala, luati-l ca atare.

Dupa ce am citit acest articol, credeam si eu acest lucru. Mereu mi-i imaginam zicand:”moldovean prost”,  ”bozgor imputit”,  ”tiganii aia de olteni”, etc. Ei au mereu ceva de spus la adresa altora, ma gandeam. Din fericire, mi-am schimbat impresia cand doi ardeleni au venit in Craiova.

Am constientizat ca si acesta este doar un mit. Nu exista zona care poate fi catalogata. Exista oameni si oameni. Nu este de ajuns sa spuna unul ceva, ca toti sa fie la fel. Mai mult, am fost incantata sa aud parerea a doi ardeleni cu privire la orasul nostru. Au ramas uimiti de curatenia de aici, ma tot intrebau unde sunt tiganii pentru ca ei nu ii vad (nu i-am putut minti ca nu sunt deloc, insa au si ei cartierul lor marginas si zonele lor, nu totul e ca la televizor), le-au placut foarte mult si ornamentele de Craciun (desi eu cred ca sunt un kitch). Ei au explicat ca noi chiar avem un primar care se implica. Poate ca nu face el cele mai bune lucruri, poate le face cat de prost se poate, dar macar face. Macar nu este un oras mort. Este uimitor faptul ca este atat de multa lume care se bucura de oras, care iese in centru si face poze, care vrea sa ia un pic de aer in fiecare seara.

Si da, poate ca am eu cateva nemultumiri in legatura cu Solomon, dar ce conteaza este ca a mai scos lumea din casa la plimbare, ca a facut ca gara sa nu mai arate asa infricosator, ca acele luminite din centru iti dau curajul sa te plimbi la ore tarzii pe acolo. Si da, ardelenii ne apreciaza. Apreciaza faptul ca nu stam ca ei numai cu fundul in masina, apreciaza ca avem un primar care incearca ceva, ca e el bun sau prost, ca avem un oras curat, ca unii chiar zambesc si se bucura de viata. Asa ca sa ne bucuram si noi, macar de dragul altora care se bucura cu adevarat.

Nu stiu daca mai simte cineva acest lucru, insa eu una l-am constatat tot mai des. Am mai multa incredere in ceea ce spune un barbat, decat in ceea ce spune o femeie. Si aici ma gandesc la promovarea unui produs, de exemplu. Nu stiu de ce imi inspira mai multa incredere un barbat, care imi spune degajat ce anume are acel produs, si care imi lasa posibilitatea de a lua decizia, daca il vreau sau nu.

La fel si intr-o zi normala. De exemplu, daca imi spune o fata ca cizmele mele sunt urate, nu bag de seama, zic ca sunt gusturile mele si nu se discuta. Daca imi zice un barbat, fie ca e frate-meu, prietenul sau taica-meu, ii ofer mai multa atentie si tin cont si de aceasta parere. Poate ca este o prejudecata sau autosugestie, insa mie asa mi se intampla de fiecare data, sa am mai multa incredere in barbati decat in femei. Asa cum afirmam eu acum mult timp, ca relatia cea mai frumoasa de prietenie, este intre un barbat si o femeie, probabil la fel si aceste legaturi pe care le fac acum, sunt tot pe baza acelor conceptii.

Desi o femeie poate fi mai bine pregatita decat un barbat intr-un anumit domeniu, mereu am impresia ca acel barbat stie mereu sa iasa din situatie: nu se panicheaza, vorbeste ca si cum ar sti de o viata ceea ce spune, iti da incredere in ceea ce faci, pe cand, o femeie, care nu se pricepe la o anumita chestie, iti transmite imediat acea stare de neliniste, de nestiinta. Poate acest lucru este si din cauza ca maica-mea a fost cea care s-a agitat mereu pentru toate lucrurile care se intamplau, de la cel mai mic detaliu, pe cand taica-meu genul de om linistit, care asteapta sa treaca si timpul pentru a putea rezolva ceva. Poate de aceea cred ca parerea unui barbat este mult mai sincera decat a unei femei, insa intuitia feminina imi spune ca nu este doar o simpla parere.

Am primit o tema de la Gabi  in care am fost intrebati cum a fost prima data cand am primit laude pentru acest blog.

O sa vorbesc in numele meu. Mie, mereu imi este frica de lucrurile facute prima data. De aceea, cand am scris primul articol, am stat cateva ore bune. Mai intai l-am scris in Word, apoi l-am scris pe blog. Am modificat de cel putin 20 de ori. Incercam toate sinonimele si le asociam ca sa vad cum suna mai bine. Pana la urma mi-am facut curaj. In ceea ce priveste continutul, nu stiam ceea ce as putea scrie. M-am gandit la ceva ce ma revolta in acea zi. Cred ca am scris despre problemele din scoli. A fost articolul la care am primit cateva comentarii, ceea ce m-a bucurat enorm. Prima lauda am citit-o si recitit-o, avand emotii ca un copilas care primeste pentru prima data 10 de la doamna invatatoare.

Ciudat mi se pare insa, ca recitesc unele articole si nu stiu exact ceea ce am vrut sa spun. Iar daca eu nu inteleg, altii ce sa creada? De aici au venit si comentariile de critica. Imi placeau cele de tip constructiv, cand puteam aplica ceea ce invatasem, si ma indispuneam cand cineva isi batea joc. Bine, acum nu mai este chiar ca si prima data. Cuvintele de lauda te fac sa iti doresti sa scrii mai mult si sa citesti mai mult, dar sa admiti ca suntem cu totii oameni si poate ideile sunt impartite sau asemanatoare, spre deosebire de prima data cand ma credeam o adevarata cunoscatoare. In concluzie, cuvintele de lauda ma faceau sa am o impresie gresita despre mine:D.

Avem tendinta sa interpretam toate lucrurile dupa o prima evaluare: un om, un obiect, o situatie. Asta am facut de cele mai multe ori, dupa care am avut de gandit.

Atunci cand cunoastem o persoana pentru prima data avem tendinta de  a o cataloga. Asa mi s-a intamplat de fiecare data, si inca nu m-am dezmintit. La inceputul liceului, am judecat in prima zi tot ce nu mi-a placut dupa primele doua cuvinte discute. Azi am ajuns sa fiu prietena buna cu acele persoane. Asa s-a intamplat si cu anumiti profesorii. La inceput mi se pareau dificili, dar apoi am ajuns sa ii indragesc si sa imi dau seama ca ceea ce au facut la inceput, a fost cel mai bun lucru posibil. Doctori, avocati, am ajuns sa ii bag pe toti in aceeasi oala, datorita unuia singur care nu si-a facut datoria. Am ajuns sa fac presupuneri asupra fiecarui lucru, crezand ca mereu am dreptate. Poate aceasta gandire si din cauza faptului ca parintii mei au accentuat mereu un lucru”cand mergi la liceu/facultate, etc, este important sa faci impresie la inceput, pana te iau profesorii in ochi de elev bun, si apoi nu vei mai avea treaba”. Pornind de la ideea ca prima impresie conteaza, pe asta ma bazez si eu mereu.

La prima vedere, lucrurile par batute in cuie. Nu mai este cale de dat inapoi, nu mai exista speranta sau schimbare. De aceea, am luat o decizie: sa nu mai judec niciodata un om inainte sa il cunosc. Dupa mine, prima vedere sau prima impresie este doar o iluzie optica.

Daca esti blogger si vrei sa castigi unul dintre cele patru bannere care vor sta in sidebar timp de o luna, tot ce ai de facut este sa faci un review al blogului Spuse.ro
Dimesiunea la cele patru banere va fi de 125X125 si vor sta in dreapta pe banda neagra a sidebar-ului imediat sub cele trei linkuri de la “Resurse”
Perioada concursului va fi pana la sfarsitul lunii Septembrie, pe data de 30 seara se anunta cei patru castigatori si toata luna Octombrie vor fi afisate cele 4 bannere.
Site-ul are in prezent o medie de vizitatori intre 650 si 800 unici pe zi.
Review-ul nu trebuie sa fie neaparat stufos dar sa cuprinda cateva pareri despre lucruri care va plac la spuse.ro, pareri despre lucruri care nu va plac, suntem deschisi la critici atata timp cat ele sunt pertinente, cateva idei despre cum am putea imbunatati continutul, o parere generala despre designul blogului spuse.ro si orice mai considerati voi.

Castigatorii vor fi alesi de catre noi in functie de articolul pe care il scriu si vor fi anuntati aici.
Nu apreciem laudele excesive iar link-ul spre site-ul nostru poate sa fie cu “nofollow”, ne intereseaza o parere care sa ne ajute la imbunatatirea blogului si nu sa castigam un link.

Concursul incepe de acum si pentru a participa este nevoie de un review la Spuse.ro si un comentariu aici cu link-ul spre acel review.