Nu sunt eu marele nationalist dar nici nu prea-mi plac comparatiile de genul ca zece muncitori italieni fac munca a 500 romani, comparatie facuta de un bou, un director executiv care vrea sa gaseasca niste vinovati pentru faptul ca firma unde este director intra din ce in ce mai mult in rahat.

Chiar as vrea sa vad si eu un italian intr-o fabrica de mobila cum face munca a 50 de romani care lucreaza in ACEEASI fabrica si ACELEASI conditii.

Exista atatia oameni care traiesc din aceste mizerii si inselaciuni, incat nu mai am cuvinte sa pot descrie. Multi ar zice ca daca omul este rau, sa il furi pana se invata minte. Eu am zis ca daca tu esti educat sa traiesti corect, ce conteaza ce face cel de langa tine. Asta pana cand cel de langa mine mi-a facut un rau voit. Cred ca oamenii te schimba si reusesc prin comportamentul lor sa faca din tine un nimic.

Asa cum am mai spus, vara aceasta m-am angajat pentru ca mi se urase sa le cer bani alor mei pana si pentru absorbante. Sa nu am niciun ban al meu mi se parea teribil de jignitor. Cum inca nu am implinit 18 ani, am inceput sa sun in ziar la diferite oferte, pe care le-am considerat potrivite si care stiam ca ma pot accepta, desi nu implinisem 18 ani. Am sunat la cateva terase, apoi la inghetata. Mi s-a zis sa ma duc sa fiu vanzatoare de inghetata la cupa, cu salariul 4 milioane, cu un program de 13 ore pe zi, doua lucratoare, doua nelucratoare. M-am dus cu o colega, cu care am fost si in tura. Toate bune si frumoase, am lucrat trei luni, atat cat stabilisem, banii trebuia sa ii luam pe 15 si pe 30. Bineinteles ca mereu ni i-a dat cu 4-5 zile intarziere, dar conteaza ca i-am primit.

Ultima luna in care am lucrat, se apropia sfarsitul cand noi trebuia sa plecam, si el tot ne amana cu banii. Pana intr-o zi cand m-am imbolnavit si i-am zis ca nu mai pot sa fac munca voluntara, sa astept sa imi dea salariu, sa imi zica o zi cand pot sa vin dupa bani. Trebuia sa ii primesc pe 1, dar pana pe 9 am tot asteptat sa mi-i dea. Pe 9 am plecat si mi-a zis sa revin tocmai pe 18, ca atunci poate. M-am dus pe 18, mi-a zis sa vin pe 20. M-am dus azi, si nu a mai vrut sa imi dea decat un sfert din bani. Nici pe aceia, pentru ca mi-a zis sa trec maine si poimaine, sa mi-i dea in doua ture. Practic am pierdut un salariu. Cand i-am cerut o explicatie, mi-a zis ca el este seful si eu trebuie sa joc dupa regulile lui daca vreau sa mai primesc si aceasta mica parte. Ce este de facut? Nimic! Bataie de joc impotriva unui adolescent care munceste sa nu le mai ceara parintilor, bataie de joc pentru cei ce muncesc, se imbolnavesc, si niste patroni se imbogatesc dupa urma lor. As vrea sa apelez la cineva, la oricine, dar nu stiu unde. O sa ma imteresez. Nu neaparat pentru acei bani, pentru ca la cat am plans de suparare, s-a oferit toata lumea sa mi-i dea, insa, ma gandesc cate alte fete si lume a inselat, si de cati a putut sa isi bata joc, si inac traieste ca un mare barosan, cu 6 masini parcate in fata. In timp ce lucram, multa lume zicea ca e un mare nemernic, sa plec, dar mereu eram speriata de gandul ca adac plec nu mai imi da banii, si mai bine sa astept pana la data cand am stabilit. Se pare ca a fost cea mai proasta decizie. Mi se zicea sa plec cu vanzarea, sa fiu mai sigura, dar eu, ma gandeam, cum sa fac una ca asta, ca doar suntem oameni, nu am ajuns la stadiul sa ne mancam si sa ne furam intre noi. Se pare ca am o gandire proasta. Astfel de oameni te fac sa devii rau, prost, hot.

Ati fost vreodata inselati? Primul esec din viata mea in domeniul muncii. Nu stiu cum sa reactionez. Sa renunt si la partea aceea de bani, dar macar sa ii spun cateva vorbe meritate, sau sa ma multumesc cu atat ca o proasta ce spune”lasa, au pierdut altii si mai mult”.