Craiova Forum a împlinit şapte anişori (La mulţi ani!) şi s-a gândit să îi strângă pe forumişti, twitterişti şi bloggeri la o petrecere cu mici şi bere. Locaţia: Terasa Băniei. Premiile puse în joc, promovarea şi numărul mare de membri înscrişi pe Craiova Forum au făcut ca terasa să fie plină, iar whisky-ul  si berea să se consume pe bandă rulantă.

Un banner la ieşire din Bucovăţ (pentru care ne-am luat tităituri încercând să îl pozăm ) şi autobuzul care i-a adus pe craioveni la distracţie anunţau evenimentul de astăzi. Înăntru s-au întâmplat de toate, de la tricouri ude până la concursuri cu cine bea cel mai repede berea sau  întrecere între fumători pentru o ţigară electronică. Să revenim puţin la tricouri ude. Câştigătoarea a fost Marlen, colega mea din liceu, facultate şi reprezentanta mesei la care am stat noi. Atitudinea  a fost totul:)).

La concursuri s-au mai dat telefoane, bijuterii, huse, ceasuri  şi altele. În rest, am băut bere, am mâncat mici şi am socializat.

La masa noastră am stat: eu, Dan, Marlen, Gabi Nistoran, Alin Mechenici, Iulian Fira, Rareş Cojocaru, Geordan, Blogatu şi Dragoş. L-am văzut şi pe Alleks. Eros, Freaktuning şi echipa CraiovaForum au făcut o treabă minunată şi organizarea a fost perfectă. Muzică bună, oameni petrecăreţi şi multe premii.  A fost şi video-blogging, Blogatu nu putea să rateze o asemenea ocazie.  Am vorbit despre politică, tehnologie, organizaţii, social media (că doar de-aia eram la masă numai bloggeri şi twitterişti). Am făcut şi o plimbare pe lângă Pădurea Bucovăţ, unde am aflat de ce zâmbesc femeile )

Noi am plecat mai devreme, avem examene, serviciu, întâlniri, afaceri  (asta mai puţin), dar ne-am simţit bine la petrecerea de şapte ani a forumului CraiovaForum. Distracţia continuă în Sweet Escape. Încă o dată la mulţi ani şi felicitări pentru organizare!

Nu am nimic impotriva nuntilor traditionale, pana la urma fiecare isi face nunta cum vrea, daca mie nu-mi place si nu ma simt bine la nunta lui, nu ma tine nimeni legat, pot pleca oricand, scuze se gasesc. Pana acum putine sunt nuntile de la care am plecat mai devreme.

Totusi obiceiurile de la nunta care se fac pentru ca asa trebuie sa se faca, sunt putin deranjante, se vede ca sunt facute fortat, ca nimeni nu le face din placere, aproape nimeni nu stie, de la cap la coada, ce trebuie facut, fiecare stie o chestie, majoritatea ii intreaba pe lautari.

Diferenta dintre o nunta, de la tara, la care se respecta traditiile si o nunta de la oras, unde se incearca sa se respecte traditiile, este ca, la oras, mirii par niste marionete, la fel si nuntasii, li se spune tot ce trebuie sa faca, de cand se scoala dimineata, pana seara, cand mireasa arunca buchetul.

Studiu de caz, o nunta de pe alte meleaguri:

Si acum intrebarea: Cat de greu ar fi sa faci asa ceva in Romania?

Pentru ca, ma gandesc, greu ai sa gasesti un popa sa vrea sa-i faci asa ceva in biserica, greu convingi si socrii mari si socrii mici ca aia este distractie si nu circ.

[sursa video]

E mai mult o intrebare retorica. Nici macar nu sunt sigura ca imi plac nuntile, tinant cont ca nunta e o afacere profitabila. Ieri am fost cu ai mei la o nunta, la un restaurant din Craiova.

Nu pot spune ca nu mi-a placut si nu m-am simtit bine, dar noi oltenii parca prea petrecareti suntem. Cununia a durat cateva minute, e mult spus, vreo 40 de secunde, cei doi au fost intrebati daca sunt de acord sa se casatoreasca, raspunsul a fost da, s-a semnat si gata casatoria. Parca prea rapid pentru ceva ce se presupune ca ar trebui sa dureze intreaga viata.

Ce ma incanta la nunti? Cel mai mult obiceiurile. Si da, as vrea sa se pastreze unele dintre ele. Cea cu invelitul si dezvelitul miresei, mersul acasa la nasi, la parinti, hora miresei, mancatul din painea miresei, aruncatul buchetului, scoaterea jartelei, jocurile celebre la nunti: taraselul, rustem, perinita, sarba dogarilor.

Ce pot spune de nunta de aseara? A fost multa mancare. Poate prea multa, nu stiu daca se exagereaza doar de ochii lumii sau din dorinta de a iesi totul bine. Fructe, aperitiv rece, aperitiv cald, doua feluri de friptura, fiecare cu cate o garnitura, inghetata si tort. Bautura a ramas aproape intreaga, s-au baut mai mult vinul si sucurile. In rest, whiskey si alte tarii au ramas neatinse. Servirea a lasat de dorit. De ce? Pentru ca erau numai tineri, pana in 18 ani, care munceau cu adevarat, insa erau coordonati de 2, 3 doamne scortoase care dadeau comanda sa stranga repede farfuriile, sa ia nu stiu ce de pe masa. Ar trebui lasat ori un personal format numai din tineri, ori numi varstnici, dar care sa isi faca treaba asa cum trebuie, nu sa lase povoara pe mana unor tineri.

Lautarii au fost si ei buni. Au cantat, lumea a iesit la joc, au fost si calusarii, si ansamblul de dans Maria Tanase. Ee, aici am eu ceva de obiectat. Chiar ma gandeam candva sa scriu un articol pe tema asta. Era acel ansamblu care din cand in cand mai reprezenta cate un dans regional. Si cum il jucau? Pai frate, cumva cum romanul nostru nu va reusi niciodata. Un dans care si-a pierdut toata autencititatea. Se dadeau peste cap, sareau vreo jumatate de metru in sus, isi rasuceau femeile pe toate partile. Pai asa joaca romanul hora? La noi e doi in fata doi in spate, doi in stanga, doi in dreapta. Ce reprezinta acest folclor? Poporul roman? NU! Reprezinta niste dansuri, cu pasi complicati, furati din alte culturi, combinati, si uite asa ne laudam noi in lume cu ansamblurile noastre de muzica populara.

In privinta banilor, ce sa zic. Cam multi irositi. Si pe lautari si pe cantareti si pe dansatori, si pe nunta in sine. Acum depinde de ce asteptari ai de la o nunta. Daca vrei sa vorbeasca lumea cateva saptamani dupa, e ok sa faci unele lucruri inedite, insa daca vrei cu adevarat sa te si casatoresti si sa ai si ce sa mananci, important este sa faci acest pas intr-un mod simplist. Ma gandesc ca daca s-ar mai pastra si in oras traditia de la tara, unde nunta dureaza 3 zile, nu ar mai fi deloc profitabil atunci sa te insori/mariti.

Este si un pic trist la nunta. Vezi tot felul de oameni imbracati in cele mai penibile haine, dar care vor sa iasa in evidente, vezi femei machiate strident, fetite mici incaltate in tocuri, barbati care vor sa demonstreze ca sunt buni si incep sa se incure ca si caii dupa ce beau cateva pahare de vin, bai pline de femei ce isi refac machiajul din jumatate in jumatate de ora. Cu ce rost? La nunta trebuie sa te simti bine, nu sa fii impopotonat cat mai bine.

In fond, ce ar trebui sa fie nunta? Traditie sau obligatie? Simpla sau fastuoasa? Obligatie sau placere din partea celor care vin?

Balul majoratului este o traditie la mine in liceu (desi eu anul acesta am auzit prima data de el), insa anul acesta nu stiu cat de reusit a fost. De ce? Eu cred ca majoritatea evenimentelor din scoli organizate de copii, sunt organizate fara a intreba acei copii. Este cam imposibil dintr-o clasa de 30 de elevi, pe niciunul din acei elevi sa nu ii fi intrebat nimeni daca sunt de acord sa se desfasoare anumite activitati, daca asta ne dorim, daca avem alte propuneri. Din pacate, asta a fost posibil si nimeni nu avea habar de ce se va petrece acolo, stiind doar ca va avea loc pe baza sportiva astazi.

Din cauza lipsei de interactiune intre liceu si elevi, au ramas biletele nevandute. Nestiind cu ce se mananca si ce se va face acolo, de la mine din clasa nu a cumparat nimeni. Ieri am primit 20 de bilete obligatorii, banii adusi pana azi, biletul 8 lei. Nu zic ca este o avere, sunt 2 sticle de suc, insa traumele din generala cand eram obligati sa cumpara, revistele Terra m-au facut sa nu mai suport aceasta impunere. Poti sa impui unui elev sa invete, sa vina la scoala, sa respecte profesorii, sa respecte liceul, sa respecte regulamentul de ordine interioara al scolii, dar nu sa cumpere bilete la un spectacol la care nu este interesat sa participe. Pana la urma am luat majoritatea bilete, insa au ramas in portofel, neputand niciunul din noi sa participam la acest eveniment. Aceeasi moda cu obligatul o observ si in randul facultatilor, und e”cumparatul unei carti” conteaza pentru nota la examen. Ma gandesc ce valoare vor avea lucrurile acestea impuse in viitorul nostru.

P.S. Nu contest si neimplicarea elevilor in aceasta actiune. Pana la urma este un eveniment ce trebuie sa isi scoata banii, prin urmare aceste bilete ar fi trebuit vandute. Ceea ce nu apreciez este faptul ca nu ne-a intrebat nimeni ce si daca vrem, insa in mod obligatoriu trebuie sa participam. Comunicarea este solutia.

Un tip ii povesteste celui mai bun amic:
- Bai, ce lux avea ala in casa, unde am fost la chef !
- Ce lux?
- Bai, pana si WC-ul era din aur !
- Du-te ba d-acilea ! N-are cum !
Pleaca impreuna la resedinta unde fusese dezmatul. La usa raspunde sotia proprietarului.
- Sarumana, doamna !
- Buna ziua !
- Stiti, eu am fost la petrecerea de aseara si i-am povestit amicului ca aveti si WC-ul din aur, iar el nu ma crede. Ne lasati un pic inauntru ca sa-i demonstrez ?
Se aude vocea sotului:
- Cine-i, draga ?
- A, niste amici de-ai tai, raspunde sotia, dar vino incoace sa afli si tu cine s-a cacat in trombon.

La multi ani tuturor Ionilor, Ioanilor, Ionelilor, Ioanelor, Ionelelor si care or mai fi. Petrecere frumoasa alaturi de cei dragi !

..bla, bla, bla legat de sarbatori. Sunt importante, da, dar asa cum am mai zis totul s-a transformat intr-o mare cacealma: mancare, bautura, manele, etc.

Ce este grav, este bilantul dupa sarbatori. Impreuna cu familia mea am cheltuit 25 de milioane de sarbatori, la un venit de cca 5 milioane pe membru de familie, fiind 4 membrii. Pe ce s-au dus nici eu nu stiu, doar un sifonier la 4 milioane a fost investitia cea mai vizibila. In rest, probabil pe mancare, haine, bautura. Cu ce rost, daca acum nu am nicio satisfactie? Mai rau sunt balonata, ma simt indopata de carne, sarmale, prajituri.

Pana la urma nu am obtinut niciun beneficiu dupa sarbatorile din iarna asta: doar bani cheltuiti si probleme de sanatate. Desi stiu lucrurile astea, oare la anul o sa mai “investim” la fel de mult in sarbatori?

Nu-i asa ca reactioneaza altfel a lor grandma decat a noastra bunica?