Cum se desfasoara bacul?

Profesoara: tell me about your car!
Elev: …
Profesoara: do yo like driving?
Elev: yes
Profesoara: ok..you know…i have a red car..it is a peugeot..i like it very much and…hmm…do you understand me?
Elev: no
Profesoara: ok..9…

Nici macar nu mai e amuzant.

La scoala suntem invatati sa fim diplomati, in familie la fel, de catre unchi, matuse idem. Intrebarea este cum sa reusesc acest lucru cand sunt atatea lucruri care ma nemultumesc?

E clar ca ne putem exprima nemultumirile si intr-un mod elegant, insa de cele mai multe ori, din lipsa de curaj, sau poate din prea mult bun simt, ne abtinem. O sa iau drept exemplu ziua liceului meu, de Sfantul Constantin si Elena. Ce s-a intamplat acolo? In primul rand, felicitari celor care au reusit sa obtina burse. Sunt sigura ca au muncit mult si au fost meritate. Problema este alta. Cam fiecare profesor, reprezentand cate o materie, a scos de ziua liceului cate o revista: de romana, de engleza, de germana, de fizica/chimie, revista scolii. Bineinteles ca in activitate au fost implicatii si elevii. Pot sa imi imaginez scenariu in care au fost realizate revistele? Pot: timp de cateva saptamani, poate si mai mult, elevii au inceput sa lucreze la revista. Bineinteles ca erau si ore la care nu invatau, insa nu luau absenta, pentru ca erau colegii din clasa care aveau grija sa le aminteasca profesorilor ca ei se ocupa de reviste si sunt ocupati. Si asa cate 5 elevi de la fiecare clasa, poate si mai multi apelau la aceasta scuza, si uite asa s-au scurt cateva saptamani bune din viata elevilor, mai ales a celor din clasa a XII-a. Dar ce zic eu? Poate ca sunt genii copiii astea. Tot respectul. 17 elevi dintr-o clasa au media 10 anuala. Deci e posibil ca toti 17 sa fie de 10? Ce pacat ca nu au apucat si parintii nostrii lejeritatea asta. Si totusi, revin, pentru ce sunt necesare acele reviste? Cu povestioare, stiati ca, descoperiri, bancuri, etc? Nu ar fi fost cu mult mai eficient o recomandare cu cateva titluri de carti interesante pe care am putea sa le citim pentru fiecare materie in parte? Ca elev, probabil as fi capatat mai mult decat citind o revista.

In plus, multe activitati care par interesante se pierd pe drum. De revista scolii am aflat abia cu 2 zile inainte de a fi tiparita, fara a sti macar ce trebuie sa scriu. Iar penultima zi, am aflat ca de fapt eu sunt sectie de filologie franceza, articolul ar trebui sa fie in franceza. Asa ca abandon. Si eu sunt una dintre fericitii care au aflat, altii nici nu stiu cand si ce este cu revista scolii. Alta activitate, competitie intre clase, am primit o foaie, s-a vehiculat o perioada de timp, dupa care abandon. Se termina anul si nu am mai auzit nimic.

Revenind la diplomatie, cum pot critica un anumit segment care merita criticat, aprecind in schimb ceea ce trebuie? Este romanul foarte critic, insa exista si lucruri bune in liceul meu, exista si profesori care isi fac treaba. Insa unde apare diplomatia? Atunci cand vorbim de lucrurile bune, fara rost insa, pentru ca ele sunt bune si nu avem ce schimba la ele, sau atunci cand criticam ceva, doar, doar, poate se va schimba ceva in bine? In plus, cum imi pot manifesta diplomatia in fata unui profesor care spune din scurt “tu nu ai ce discuta, tu faci ce spun eu”. Refuz sa cred ca poate fi mai rau.

Cred ca am trecut cu totii prin momentele in care parintii ne sfatuiau sa invatam bine la inceputul liceului pentru a ne lua profesorii in nume de bine. Normal ca majoritatea am ignorat aceste sfaturi si din pacate pentru noi chiar s-a mers pe aceasta teorie pe parcursul liceului.

Ciudat este ca  nu este deranjant cand iei o nota mica pentru ca nu ai invatat, nu este deranjant cand primesti absenta daca ai chiulit, daca ai media scazuta la purtare pentru comportament necivilizat, ci deranjant este sa nu ti se recunoasa niciun drept.

Peste cateva saptamani voi avea DELF-ul, la care m-am inscris si regret aceasta hotarare. De ce? Din grupa mea de franceza sunt si cativa copii foarte buni, dar restul de nivel mediu.  Este deziluzionant sa ti se spuna, dupa ce te-ai inscris, ca tu esti singurul care nu il vei trece, ca peste cateva saptamani, dupa o simulare a acestui examen, sa se spuna ca mai mult de jumatate de grupa nu va trece. Mai pe scurt, inaintea unui examen, sa ti se dezaprecieze toate meritele.

Mi se pare destul de corect sa ti se spuna nivelul la care te afli. Dar nu numai tie. Nu in fata unui colectiv care este la acelasi nivel ca si tine. Nu ca apoi sa revii asupra nominalizatilor si sa faci alte nominalizari. Cel mai mult pe parcursul liceului m-au enervat oamenii care te privesc ca pe un om incapabil, fiind ei incapabili la randul lor sa iti ofere o sansa. De ce? Pentru ca impresia conteaza. Pentru ca daca tu ai 10 absente nemotivate, si 5 motivate, iar un coleg are 5 nemotivate, iar 100 motivate, tu esti cel care merita scazuta media la purtare pentru ca nu ai fost in stare sa aduci cate 2 scutiri pe saptamana, pentru ca nu ti-ai pus colegii sa se dea drept parinte pentru a motiva cateva absente, pentru ca nu faci parte din grupul descurcaretilor.

Pentru ca negrul pe alb este definitoriu, pentru ca incurajarile se fac in functie de note, pentru ca nimeni nu este interesat sa vada ce stii si daca stii. Intr-un sistem in care directorii se perinda prin scoala pentru a vedea tinutele elevilor (pe buna dreptate la cum se imbraca unele domnisoare pitipoance), dar nu se sesizeaza faptul ca la teza la istorie s-a copiat lectia din caiet, la romana s-au stiut subiectele, teza facandu-se de acasa, iar la sfarsitul orei fiind scoasa din ghiozdan,  la latina la teza avand loc studierea cataloagelor Avon pana la jumatatea orei cand primeam cu totii ce trebuia sa scriem (subiectele gata rezolvate de o colega).  Nici nu stiu cine pe cine dezapreciaza: noi pe sistem, sistemul pe noi, noi pe profesorii, profesorii pe noi, profesorii sistemul, sistemul pe ei. In orice caz, s-a format un cerc mult prea vicios.

Cica profesorii intra in greva. Parerea mea este ca fiecare are dreptul sa ceara o marire de salariu, chiar daca merita sau nu.

In fine, e treaba lor, dar nu stiu de ce am impresia ca Ecaterina Andronescu isi va da demisia cat de curand si o alta doamna se incalzeste deja pe margine.
Doamna de pe margine ma gandesc ca ar fi ceva in genul lui Lia Olguta Vasilescu. Sau ma insel?

P.S. Se pare ca greva se amana

Pana nu demult, mai exact in semestrul al doilea al primului an de facultate, cu toata naivitatea de care dispune un incepatator , credeam ca mai toti profesorii universitari isi cunosc foarte bine materia pe care o predau. Nici in cele mai ciudate vise nu credeam ca pot exista unii profesori universitari care sa vina cu foaia de acasa de pe care sa copieze cu constiinciozitate litera cu litera pe tabla. Lucrul acesta e cum e , dar problema e ca pentru azi trebuia sa prezentam referatul la 12 probleme si la o aplicatie ( in C/C++), toate una si una mai ales aplicatia. Toata lumea le-a muncit cum a putut, cat mai bine, iar dupa cum ar fi si normal, cel putin asa ma gandesc eu, am venit cu ele in format digital sa le prezentam pe calculator, doar ca acolo am aflat ca domnul profesor nu vrea sa le vada cum ruleaza ci vrea sa le vada listate pe foi.

Problema e ca unii au muncit mult sa le rezolve chiar si o saptamana dat fiind volumul mare de  probleme, si sa vina acum cu ele pregatite de a rula si sa nu aiba sansa sa o faca pentru ca un profesor de informatica nu vrea decat sa le vada listate si atat. Ghinionul celor care nu le aveau listate a fost ca nota din pacate a fost pe masura, si ca stimabilul profesor cu doctorat in inginerie nu e deloc un as al programarii si nu avea cum sa stie ca un program ruleaza sau nu ruleaza doar uitandu-se pe o foaie, pentru ca multe din -probleme aveam mai bine de 4 -5 pagini A4.

Nu stiu ce se poate invata de la un profesor care nu stie el la randul lui decat sa iroseasca timpul studentilor fiind platit de la stat tot din banii nostri. Cureaua ar trebui sa fie stransa tocmai cu asemenea personaje care mai presus de toate flurura pe orice bucatica de foaie pe care o impart printre studenti tituluatura de doctor docent in inginerie, rusine!

O regula care imi place, si care a fost anuntata astazi la mine in scoala, este aceea a pedepsirii fumatului in incinta scolii. Daca acum catva timp insistam sa se creeze un fumoar pentru elevi, astazi am aflat ca acest proiect nu poate fi indeplinit datorita legilor si restrictiilor de a fuma in incinta scolii. Ba mai mult, este posibil ca din anul 2009 sa fie desfiintat si cel pentru profesori.

Intalnire de gradul I. Dupa acest articol, dupa temerile prezente, sunt foarte fericita! De ce? Discutia cu domnul director a decurs foarte bine, desi am foast foarte speriata si nu am putut scoate foarte multe cuvinte, mi-am facut o impresie asupra a ceea ce se intampla in liceu. Cu ajutorul celor care sunt dispusi sa schimbe ceva, vom intemeia un grup care sa ajuta la solutionarea problemelor care tin de noi. Un anunt ar fi ca domnul director a tinut cont de sugestiile noastre de a amenaja un spatiu unde vom putea veni cu bicicletele la scoala, ceea ce inseamna ca de la primavara vom beneficia de acest prim serviciu. Al doilea lucru imbucurator este ca va fi montata o cutie postala unde fiecare va putea sa isi lase un bilet cu propriile sugestii, insa va trebuie sa se semneze, pentru ca anonimatele nu vor fi citite. Bineinteles ca fiecare trebuie sa isi asume responsabilitatea a ceea ce face si spune. Dar din proprie experienta pot spune ca situatiile se rezolva mult mai bine si repede, daca va identificati si va exprimati cat mai liber punctul de vedere.

Acum da, pot afirma, traiasca liceul! Sunt sigura ca pe parcursul anilor se vor schimba multe lucruri in bine!

Lucrurile vorbesc daca stii sa le privesti si sa le asculti-vorbele acestea ii apartin unui domn profesor de istorie. Mai intai, pentru ca merita, am sa descriu comportamentul acestui domn. A fost elev, apoi profesor la mine in liceu. Acum este pensionar. A venit sa tina locul profesorului meu de istorie, care are o problema. Un domn in varsta, care, desi este profesor de istorie, nu vorbeste despre istorie, ci despre viata. Considera istoria a fi ziua de ieri, a fi amintirile cumulate de-a lungul vietii. Si il aprob! A sti istorie nu inseamna a invata tot ce vine si iti dicteaza un profesor, 5 pagini enorme. Conteaza sa stii datele importante ale istoriei, cele ce au facut si au semnificat ceva pentru noi, urmasii.

Vorbeam la inceput despre faptul ca lucrurile vorbesc. Intr-adevar, a avut dreptate. Inainte, lumea facea comert pe bani de argint, iar acum banul nostru este alcatuit din material ieftin. Daca tii in mana cei doi bani si ii arunci pe gresie, cel de argint suna bine, diafan, pe cand celalalt suna a gol, a smalt, a deranj. Daca mergi intr-un restaurant si iti cade lingura sau furculita pe jos, ospatarul stie anume ce ti-a cazut fara sa vada. Am incercat si am realizat ca da, sunetele sunt diferite. Cutitul suna intr-un fel, lingura altfel, cele de inox intr-un fel, cele de tabla altfel. Atunci cand Constantin Brancusi a organizat o serbare pamanteasca, ce consta intr-un picnic cu lautari la iarba verde, mult vin in ulcioare de pamant, unde a o invitat o sarboaica(parca), cand i-a turnat vin in ulciorul de pamant, ea a intrebat”maestre, ce se aude?”. “Glasul pamantului romanesc”, a spus el. Intr-adevar, lucrurile valoroase si importante prind viata daca stim sa le ascultam si sa le privim. Poate exemplele sunt dintre cele mai banale, insa esentialul este unul: lumea nu vede decat ceea ce vrea.

Cu acest domn profesor am discutat si despre generatia trecuta. Credeti ca ei nu chiuleau? Cum sa nu! Sau ca nu copiau la ore, sau ca nu plecau in baruri, sau ca nu faceau prostii? Ne-a povestit cum o clasa a chiulit de la ore si s-a propus in consiliul profesoral scaderea mediei la purtare. Problema este ca acei copii au chiulit in curtea scolii si s-au jucat telefonul fara fir. Cum sa le scazi media la purtare, pentru copilarie? Una este obraznicie, care se pedepseste, si alta este copilaria. Mi-a placut cum gandesti si se vede ca are destui ani in carca. Poate ca altora li se pare o idiotenie in loc de ora de istorie sa vorbesti despre cum se aude o furculita sau o lingurita, poate e aberant ca un profesor de istorie sa iti spuna ca nu trebuie sa inveti istoria, decat ceea ce iti place din istorie, poate ca e stupid sa asculti un om de 90 ce are de spus, insa o lectie ca aceasta este mult mai valoroasa decat anii de liceu in care am facut istorie.

In multe randuri am judecat liceul meu: ba ca cei ce invata dupa-masa nu au caldura, desi avem centrala proprie, ba ca unii profesori nu sunt seriosi si incearca sa traga chiulul de la ore, ba ca elevii iau note mai mari decat ar trebui, ba ca altii dau note prea mici, insa am omis sa specific acei profesori care iti schimba modul de a vedea viata, cei ce iti arata cat de frumoasa e viata, sau te sfatuiesc in materie de profesie, altii in materie de familie. E frumos sa intalnesti profesori care se preocupa de tine ca si niste parinti, care stiu sa te abordeze si sa te linisteasca. Exista si astfel de profesori, pentru care merita sa inveti.

Lucrurile vorbesc intr-un sens placut, nu al nebuniei.