Isi mai aminteste cineva cand am zis ca m-am indragostit? Azi se implineste 1 an de cand suntem impreuna (azi, 23 aprilie). Sunt foarte fericita si pentru asta trebuie sa ii multumesc. Desi teama parintilor a fost ca o sa stagnez in anumite domenii, din contra, el m-a motivat in tot ceea ce am facut. Si cine zice ca femeile nu au nevoie de barbati, minte. Sunt dependente de ei. Si invers.

La multi ani, noua!

Prima coincidenta: SPP-ul isi face sediu de 31 milioane in plina criza.
A doua coincidenta: firma care a castigat licitatia pentru construirea sediului este SC Bog’Art SRL al carei patron este Raul Doicescu.
Raul Doicescu este asociat cu Adriean Videanu in compania de brokeraj Equity Invest SA.

Dar sunt simple coincidente. Ce Raul Doicescu nu mai are voie sa castige o licitatie ca este asociat cu Adriean Videanu? Conflict de interese? Ce e aia?

[sursa]

Oamenii se nasc, cresc, inavata sa mearga, sa manance, sa bea, sa vorbeasca, sa scrie, din nou cresc, ajung mari, se indragostesc sau nu, se casatoresc, devin magneti care se atrag in societate, sau care se resping, se iubesc, muncesc, isi intemeiaza o familie, sunt fericiti, se plictisesc, se deprima, ajung la batranete, speriati, fricosi, devin rai, incruntati, se uita pe ei.

Ma deprima oamenii trecuti de 30 de ani, care uita amintirile de altadata, care lucreaza in locuri diferite, care au un program ce le permite sa se vada doar cateva ore pe zi, iar atunci unul sa gateasca si altul la televizor. Ma simt trista sa vad parintii mei sau ai altora care nu au timp nici macar o data pe luna pentru ei sa iasa undeva la un gratar sau la o padure. De ce sotul si sotia locuiesc in aceeasi casa, dar ea sta la televizor la telenovele, iar el la calculator, sau la alt televizor la meciuri? De ce atunci cand s-au cunoscut puteau merge oriunde impreuna sa vada si meciuri si telenovele, si acum trebuie sa stea in camere separate? De ce atunci cand erau tineri mergeau la alergat, sau in parc, ori la strand si gratare, iar acum au ajuns sa se intrebe doar”astazi ce mai mancam”. Oare tuturor li se intampla ca dupa cativa ani de casnicie sa se instaleze plictiseala, obisnuinta, nepasarea? Cum poate un om sa isi serbeze ziua doar ca face o mancare mai buna decat in restul zilelor? De ce este globul atat de mare, iar parintii mei nu au apucat sa vada nici macar 5 % din el? De ce ajungi sa imbatranesti fara sa te simti implinit? De ce nu te poti gandi la moarte cu zambetul pe gura, si ajungi sa fii stresat de gandul ca inca mia ai multe de facut, ca nu ti-ai trait viata, ca ai apucat doar sa muncesti? De ce femeile se jeneaza atunci cand trebuie sa iasa la pensie? Oare daca o sa am bani multi o sa ii investesc in lucrurile pe care mi le doresc acum(calatoriile), sau o sa devin o paranoica ce se gandeste numai la ziua de maine, si care strange mereu bani pentru mancare si viata cotidiana?

Pana la urma, oamenii ajung niste jucarii stricate sau fara baterii. Niste jucarii ce dau ce e mai bun la inceput,iar cu timpul raman undeva uitate in mobila. Asa cum aveam eu doua papusi mari pe care le pieptanam mereu si carora le croiam cele mai frumoase haine, si care acum au ajuns sa fie aruncate prin camara, cu capul cazut si picioarele rupte. Nu vreau sa ajung asa, nu vreau sa ajung o baba care le pune copiilor sare pe gheata sau care tipa la ei pe geam”nu mai rupeti trandafirii”. Nu vreau sa ajung sa ma cert cu un adolescent in autobuz ca nu vrea sa imi cedeze locul, nu vreau sa uit sa mai iubesc, nu vreau sa ma uit la televizor separat fata de familia mea, nu vreau ca ai mei copii sa stea mai mult la calculator decat sa stea de vorba cu mine, nu vreau sa muncesc mult, nu vreau sa am bani multi, vreau sa calatoresc mereu, vreau sa fiu o batranica buna, care va face dragoste cu sotul ei pana la 90 de ani. Iar atunci cand vreau ceva, trebuie sa si reusesc!

Voi cum va vedeti viata?

Daca acum cateva zile am scris despre iubirea si legamantul dintre un frate si o sora, cred ca este timpul sa scriu si despre iubirea si legamantul dintre un baiat si o fata.

Cineva a pus intrebarea Cand ai fost ultima data fericit? Daca ar fi sa dau definitia de care ma legam pana acum, ar suna cam asa”fericirea inseamna uitarea nefericirii”. Dar de ce sa dau definitia asta, cand nu ma caracterizeaza? De ce sa spun ca nu sunt fericita, daca sunt cea mai fericita. Iubesc si sunt iubita!

Sunt sigura ca nu e doar o iubire adolescentina. Sunt sigura ca nu e o iubire care se bazeaza pe distractie si pe atractii. Nu este o iubire trecatoare sau patimasa. Nu este nepasatoare si nici uituca.

Iubirea si iubitul meu sunt deosebiti, sunt firavi, sunt atenti si iubesc viata, la fel de mult ca si mine, sau poate mai mult. O plimbare de mana in parc poate fi o dovada de iubire sau o simpla plimbare.O declaratie de iubire poate fi atat falsa cat si adevarata. O atingere poate fi reala sau imaginara. Ceea ce vreau sa subliniez este ca oamenii fac dese confuzii. Cred ca iubesc, doar pentru ca li s-a promis marea cu sarea, insa, nu stiu sa aiba un inceput pe care sa il continue. Aceste confuzii duc la ruine, la divorturi, la certuri. Oamenii sunt schimbatori si uita repede tot ce aduna ani de zile, schimba in tristete toate clipele de  bucurie, doar pentru ca nu au stiut sa descopere. Oamenii se bazeaza pe intuitie si pe instincte, nu pe sentimente.

Dar ce indoieli sa am eu in privinta iubirii mele cand totul este asa de pur? Cand intre noi exista o prietenie de atatia ani, o prietenie adevarata, bazata pe cele mai sincere si frumoase sentimente. Dupa cativa ani de prietenie, la inceput timida, apoi nervoasa, agitata, cand fiecare secret si fiecare relatie a unuia era ca un nod in gat pentru celalalt, dupa fiecare trecut al fiecaruia, dupa refuzul de a nu ne complica, ca poate nu va merge si vom strica o prietenie adevarata, azi suntem impreuna, mai fericiti decat oricand si oricine. Iubirea noastra nu este egoista, nu este trista, nu este inselatoare sau neintelegatoare. Scopul fiecaruia este de a il face fericit pe celalalt, fara a se gandi la sine. Si nu este deloc o fraza luata din carti, nu este un cliseu, sau o minciuna. Este un sentiment pe care il simt de ceva timp, si pe care il dezvolt in fiecare zi. Nu este o iubire care te face sa iti pierzi capul, este pur si simplu o iubire realista care iti da curajul sa treci prin viata fericit. Nici planurile de viitor nu lipsesc din iubirea noastra. O casuta mare, care sa cuprinda atat parintii lui cat si parintii mei, atat fratele lui cat si pe fratele meu. De Craciun, fiecare sa fie preocupat de cadourile pentru ceilalti, iar cand te trezesti dimineata sa fie o imagine ca in filmele ce le vedeam pe Protv in ziua Craciunului.

Avem educatii diferite: el este dintr-un colt al tarii, eu dintr-un alt colt. Avem gusturi diferite, el mananca numai sanatos, putin si gustos, pe cand eu mananc orice se pune pe masa. El mananca singur, cand are chef, eu am ore fixe in care mananc cu familia, seara, la cina. El rosteste cuvintele intr-un fel, eu in alt fel. Si totusi, astea nu sunt probleme, sunt doar sanse pentru noi. Sanse de a intregi si de a face un mare tot din traditiile fiecaruia. Atunci cand ne intalnim, zambim din orisice, ne linistim cu cateva priviri, vorbim ore in sir fara a ne plictisi, radem de prostia altora si suntem tristi pentru nefericirea celor care nu stiu sa iubeasca. Nu ne dorim pentru noi doi doar o camaruta, unde sa putem dormi. Nu vrem un serviciu obositor, nu vrem sa fim sefi, pentru ca nu traim ca sa muncim, nici nu muncim ca sa traim, ci muncim ca sa avem lucruri modeste, in rest, fericirea o regasim prin alte cai.

Nu este usor sa iubesti. Trebuie sa  investesti rabdare si incredere, trebuie sa formezi o mare prietenie, sa tii cont de preferintele celuilalt, sa faci unele sacrificii care iti pot aduce mai multa fericire, sa fii increzator si fidel. Sa nu renunti usor, sa nu te regasesti in personajele cartilor triste(Maitreyi) si sa stii mereu ca iubirea ta este unica. Nu stiu cati oameni se iubesc cu adevarat. Cel putin cei care cer desfasuratorul la telefon. care sunt nepasatori si care isi urmaresc propriile interese, nici macar nu se plac. Cei care stiu doar sa se distreze, care fac dintr-o relatie doar o atractie fizica, aceia nici macar nu se respecta.

O relatie adevarata si-o intemeiaza fiecare om dupa propriile dorinte. O relatie frumoasa este cea in care se investesc lucruri frumoase, placute. O relatie de lunga durata este cea in care aduni cat mai multe amintiri frumoase, de care nu te poti plictisi, pe care ti-o doresti tot mai mult, in care dualitatea este cuvantul de baza. O relatie ca a mea inseamna iubire, fericire, viata. Iubitul meu inseamna intelegere, iubire, incredere, ajutor. Nu ma intereseaza ca mananc doar rosii cu branza, sau ca mananc numai gratare. Nu ma intereseaza cantitatea, ci calitatea. Tot ce mi-as dori ar fi o mare familie, in care sa fie incluse atat neamurile mele, cat si ale lui, atat obiceiurile mele, cat si ale lui, atat dorintele mele, cat si ale lui. Peste cativa ani va avea loc nunta:D.

“Daca pana la sfarsitul vietii realizezi ca ai un prieten adevarat, poti fi fericit”

Mereu vedem doar partea rea a lucrurilor, unii sunt atat de complexati de defectele lor, incat nu mai reusesc sa isi vada calitatile. Pana acum imi placea sa citesc articol acesta pentru ca vedeam decat partea neagra a lucrurilor. Vedeam falsitatea din oameni, dar nu ii vedeam pe cei ce erau sinceri. M-am decis sa descriu si cum arata un prieten adevarat, pe care de astfel l-am intalnit de cativa ani si nu am aratat niciodata atata multumire pe cat ar fi trebuit.

O sa ma axez pe partea de amicitie dintre noi. Ce inseamna un prieten adevarat si cum este el pentru mine? In primul rand cred ca o prietenie adevarata este mult mai reala si mai stabila intre un barbat si o femeie. Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Am destule prietene, pe care le consider adevarate, insa este stiuta treaba ca intr-un grup de fete mereu apar certuri, barfe, nelamurire. Cu toate astea ne acceptam asa cum suntem (uneori nu). Prietenia adevarata dintre baieti? Nu cred ca ies baietii la suc pentru a vorbi despre suferintele din dragoste. La varste mai mici ies la fotbal, apoi la bere, apoi la femei. Prietenie poate in sensul ca nu isi impart femeile. Asa cum spuneam, prietenia adevarata, dar si durabila poate fi intre un baiat si o fata, sau mai tarziu intre familii, acelea devenind cu adevarat prietenii.

Cum decurge prietenia dintre un barbat si o femeie? Destul de simplu! La inceput trebuie sa existe amuzament din plin, pentru ca ambii sa se simta bine unul in preajma celuilalt. Dupa multe luni de povestit si ras pe seama intamplarilor celuilalt, o data si o data apare un moment mai dificil in care este testata oarecum increderea ei/lui. Dupa ce este depasit si acest moment, apar confesiunile in lant. Ore in sir de vorbit, contraziceri pe fiecare tema, dezbateri, orgolii (desi orgoliul nu este deloc bun, intr-o prietenie, cel putin la inceput, ajuta pentru sugerarea lucrurilor pe care le acceptam si pe care nu), cadouri sadice, intalniri pline de emotii. Prietenia adevarata poate avea celebrele si banalele 3 calitati: incredere, iubire, sinceritate. Sunt de acord si tin sa le respect, dar este nevoie de mai mult, este nevoie si de condimente, de intamplari, de certuri, de impacari, de a avea o problema si sa stii din start numarul pe care il apelezi, de a fi fericit si a incepe sa scrii mesaj sa povestesti ce s-a intamplat. Sa nu te jenezi sa ii spui ca saptamana asta nu ai bani, sau ca in copilarie luai bataie de la parinti. Sa treaca orele pe nenumarate, iar cand te uiti la ceas, sa nu iti vina sa crezi cat de repede a trecut timpul. Un prieten adevarat nu e niciodata ocupat cand il suni, si nu e niciodata liber pentru altii cand tu ai nevoie de el. Prietenia nu inseamna acea aducere aminte de un numar de telefon, la care apelezi doar ca ti-ai adus aminte dupa nu stiu cat timp ca i-a trecut ziua. Prietenia inseamna sa pornesti de jos, de la simple si pure sentimente, sa ajungi la cele mai intalte si mai deosebite. Pot spune ca este cel mai maret sentiment sa te gandesti ca ai un prieten adevarat, care oricand s-ar sacrifica pentru tine, desi stii ca nu ii vei cere niciodata vreun sacrificiu.
Iar pentru cei ce cred ca au prieteni adevarati, dar nu sunt prea siguri sa se gandeasca bine:”Daca ati fi doar voi doi, singuri pe un vapor care s-ar scufunda, si ati avea doar o singura veste de salvare, ti-ar fi dor de prietenul tau?”

Poate printre cele mai dureroase lucruri in viata sunt relatiile esuate. De cele mai multe ori suferim mai mult incercand sa aflam a cui a fost vina, de cat am suferi atunci cand ni se face rau. Poate ca este normal. Atunci cand ni se face rau putem strange din dinti si trece mai usor pentru ca stim ca nu se merita. Dar in caz contrar…
Care sunt cauzele cele mai dese care duc la despartire: neintelegerea, neincrederea - cele mai des intalnite, ar mai fi si inselatul sau materialismul - insa acestea nu se incadreaza intr-o relatie adevarata. Desi toata lumea credere ca iubirea este cel mai important lucru intr-o relatie, eu cred contrariu. Conteaza prea putin iubirea, atunci cand restul lipseste. Ce e iubirea fara incredere? Obsesie! Ce e iubirea fara intelegere? Suferinta! De multe ori am incercat sa fac o definitie a iubirii.

(more…)