Prea mult se schimba lucrurile. Prea multe intorsuri ia viata si nu putem opri timpul. Acele ceasuri elvetiene dupa care tanjim nu fac altceva decat sa ne destrame, sa ne dezlege misterele si sa ne limiteze la o viata.

Trece vremea si lumea nu se mai tine de mana, trece vremea si lucrurile vechi sunt ascunse in sertare nefolositoare, gata de a fi schimbate. Trece vremea si tot mai putini copii se nasc, tot mai mult egoism pune stapanire pe sufletul nostru si vrem sa reusim prin inlaturarea inamicului, nu prin fortele noastre. Trece vremea si mai schimbam cate o lumanare pe tort, mai capatam un kilogram in plus si mai urmarim batalia claselor politice. Ni s-a urat de minciuni si amagiri, de intretineri mari si factura la curent care ne da peste cap chiar si cele mai frumoase ganduri. Trece vremea si nu avem timp de excursii, calatorii, nici macar de un picnic. Trece vremea si auzim ca un copil de 18 ani a murit lovindu-se cu capul de cada. Si avea doar 18 ani.

Trece vremea si ne uitam la bibelourile din biblioteca parintilor si ni se par odioase. In acest timp colectionam noi lucruri pentru ziua cand ne vom muta la casa noastra. Probabil si copiilor nostri li se vor parea la fel de odioase lucrurile peste care a trecut atata vreme.

Timpul este observator. Ne omoara cu sunetul lui lent tic-tac, tic-tac..

Cand doua fiinte au acelasi ritm, relatia dintre ei este buna.
Am observat lucrul acesta prima data la oamenii din oras care au caini. Exista o asemanare vadita de comportament intre stapan si caine, asta numai in cazul in care cel cu cainele o face din placere, daca este trimis cu forta de cei din casa sa plimbe cainele si nu o face din placere, atunci nu mai este valabil ce am zis mai sus.
Daca o face din placere, atunci exista o asemanare in coportament, atat de mare incat de multe ori ai impresia ca exista si o asemanare fizica. Am mai observat ca daca un om este foarte activ si are tangenta cu un caine mai puturos, sa zicem cainele fratelui, parintilor, etc, intre omul activ si cainele lenes in cele mai multe cazuri nu exista atractie, la fel se poate spune despre un caine vioi si un om mai lent.

Acum sa mergem mai departe.
De multe ori, persoane care credeau ca nu se suporta, ajung sa se iubeasca dupa ce, dintr-o intamplare danseaza impreuna, se intampla acest lucru deoarece dansand impreuna au acelasi ritm.
In legatura cu actul sexual las pe fiecare sa-si dea seama cum este mai bine, ambii parteneri acelasi ritm sau ritmuri diferite
Sunt popoare cu ritmuri diferite, popoare pentru care ritmul este important si popoare pentru care nu conteaza asa mult.
Grecii stiu acest lucru si la ei o nunta tine cat mai multe zile pentru ca mirii sa poata intra in ritm, acelasi ritm, doua persoane cu acelasi ritm se inteleg mai bine.
Gestul de a strange mana cand ne intalnim cu cineva a aparut cu un rost, acela de a ne sincroniza in ritm, acum acest gest este unul mecanic, impus de anumite conventii, un gest facut in graba, in America a cam disparut, a fost inlocuit cu datul din cap. Americanii nu cred in ritm sincronizat, cred in ritm accelerat.
Strangerea de mana ca gest la origini era unul care trebuia facut pe indelete, cel cu care dam mana trebuia privit in ochi, simtindu-i caldura atingerii, atunci se intram in ritm.
Francezii fiind mai latini pe langa gestul de a strange mana se saruta si pe ambii obraji, japonezii se inclina unul in fata celuilalt, egiptenii se imbratiseaza iar amerindienii la o intalnire de multe ori inainte sa vorbeasca fumeaza dintr-o pipa. Oamenii din diferite colturi ale lumii folosesc anumite gesturi pentru a intra in ritm.

O alta deosebire intre natii este cu punctualitatea la intalniri. Pentru unele natii este mai important ritmul decat punctualitatea, pentru altele este invers.
In Argentina acum ceva timp la o intalnire se putea intarzia si o ora, nimeni nu se supara.
In Romania era “sfertul academic”, daca intarzai un sfert de ora erai certat, insa doar atat.
La noi am observat din ce in ce mai mult o inclinatie spre stilul nemtesc. Sa nu intarzii nici macar o secunda.
Un stil in care nu mai trebuie sa intri in ritm, un stil potrivit pentru un popor rece asa cum sunt nemtii. Un stil de multe ori aducator de stres. Trebuie sa stai cu ochii pe ceas cu mult timp inainte de intalnire ca nu cumva sa intarzii o secunda.
Un stil nemtesc care acum la noi reprezinta respect, civilizatie, progres. Daca intarzii, nu respecti. Acest stil are succes datorita diferentelor dintre Germania si Romania. Multi cred ca nemtii sunt superiori economic fata de noi, datorita punctualitatii la intalniri.
Asa pot si eu sa zic ca tarile Catolice sunt mai dezvoltate decat cele Ortodoxe datorita religiei.
Este o gresala, diferenta intre tari este de conjunctura, de pozitia geografice, de oamenii din acele tari, de bogatiile din pamant, etc.

Astazi cand am venit acasa si am parcat masina, o fata care era langa locul de parcare tocmai suna pe X (nu am idee daca era fata sau baiat acest X). A intrebat ce face si pe unde este X ca ea a juns la locul de intalnire. Raspunsul primit era ca X a fost la locul de intalnire, insa a plecat deoarece nu a gasit pe nimeni (asta am dedus). Fata ii spune: “Bine mai dar nu au trecut nici 5 minute” si a urmat un “Nu mai vin…duceti-va”. Nu poua, nu era canicula, vremea era numai buna sa stai 5 minute afara.
Dezamagirea fetei m-au facut sa ma intreb daca chiar este bine sa renuntam la toate obiceiurile noastre pentru unele de import (Valentin’s Day).
Ce aveau asa important de au contat cateva minute? Cred ca trebuiau sa lanseze vreo racheta ceva.

Unii incerca sa fie in stil nemtesc, ca e la moda, altii vor ramane la stilul romanesc, mai latin, mai lenjer.
Va iesii o cacealma de stil cu ritmuri diferite si neintelegeri.