NUMELE MEU ESTE ADELINA AVRAMESCU, AM 23 DE ANI SI SUNT DIN LUGOJ.

Pana in 2001 eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de sperante. Cel mai mare vis al meu era sa termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica. Acum la 23 de ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine, lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu opt ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, lupus eritematos sistemic. Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am fost internata in multe spitale din judetul Timis.

Din 2002, a inceput lupta cu destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina din Bucuresti. Din nefericire a trebuit ca tocmai eu sa fiu subiectul unei erori medicale. Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea mea. Aveam 17 si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Nici macar nu mi-au spus ca unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot parcursul terapiei, nu mi s-a spuc ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral sau vitamine. Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot merge.

Dupa o multime de alte analize, am aflat ca am osteoporoza cortizonica severa si trei fracturi la coloana. Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa stau in pat, fara sa ma pot misca. Toate visele mele s-au spulberat din cauza acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu?
Dintotdeauna am fost pasionata de sport si ma vedeam urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot, mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei erori medicale. Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul din inima si alina durerea?

Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor cinci fracturi la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt mult prea mari costurile operatiei. As avea nevoie de vreo 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o obtin numai cu ajutorul familiei. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil.

Daca fiecare dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia. Nu mai vreau sa plang de durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune pe picioare.

Am deschise doua conturi pe numele mamei mele, Avramescu Felicia.

Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj.

Cont in lei  -   RO80BRDE360SV66440233600

Cont in euro - RO72BRDE360SV59226503600

Blog Adelina Avramescu

Nu stiu daca aceasta este cauza, insa o salvare a ajuns in  20 de minute, de la data apelului. In primul rand, am de reprosat, pentru prima data, unele lucruri spitalului din Craiova:

1-Ambulantele se deplaseaza intr-un timp foarte indelungat;
2-Rana necesita interventia medicului de specialitate, insa cei de la urgenta s-au gandit ca s-ar descurca si niste asistente. Ele, speriate, au spus ca e de datoria medicului, insa pana la urma au cazut de acord sa rezolve ele ceea ce trebuia. Foarfecele nu taiau bine, manusile erau de 3 ori masura lor, iar ele erau intr-o continua plangere ca nimic nu este bun. Le cred si eu!
3-Lipsa de interes si de materiale.

Un lucru pe care l-am apreciat, a fost ca o asistenta s-a certat foarte rau cu un domn care a vrut sa ii ofere bani pentru ingrijirea tatalui sau ce era la urgenta. Nu stiu daca de impresie a avut aceasta reactie, insa nu cred pentru ca domnul i-a oferit banii pe ascuns, insa a izbucnit si i-a dat destule argumente pentru care nu ar vrea sa primeasca banii. A zis ca are un salariu foarte mare pentru a mai lua bani de la pacientii care isi dau banii oricum pe medicamente, a zis ca aceasta este datoria ei si ca un om, in astfel de cazuri, nu poate fi asa ipocrit sa se gandeasca la bani. Ori a zis de fite, ori este una din exemplele ce trebuiesc urmate, una dintre cele ce eu credeam cand eram mica, a fi doctora.
Ar fi foarte multe lucruri de adaugat, insa ma refer strict la cazul de asta-seara.