Riza Anca Lelia, studentă la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova, împreună cu Societatea Studenţilor Medicinişti Craiova, propun proiectul “Sănătos şi eu, sănătos şi mediul meu”, din cadrul iniţiativei “Ţara lui Andrei”  ce are ca ţintă ajutorarea copiilor cu deficienţe de auz din regiunea Oltenia. Copiii de la cele două centre care există în această zonă, şcoala specială “Sfântul Vasile” Craiova (şcoală şi grădiniţă pentru hipoacuzici) şi Centrul Şcolar “Beethoven” Craiova (liceu special pentru copiii cu deficienţe de auz) vor beneficia de acest proiect.

Proiectul are două module: Educaţie şi Investigare. Primul modul îşi propune activităţi cu tematica orientată pe sănătate şi mediu, iar cel de-al doilea îmbină analizele standard (tensiune, glicemie, lipide, inspecţie otică) cu analize ţintite către cauza genetică a surdităţii şi impactul pe care deficitul de auz îl are asupra creierului.

Ce avem de făcut pentru susţinerea acestui proiect:

1. Creare cont: Pentru votarea proiectului este necesară înregistrarea pe site-ul Ţara lui Andrei. În cazul în care deja aveţi cont, acest pas nu este necesar. In caz contrar, click aici pentru creare cont. Numai câmpurile cu steluţă sunt obligatorii (*Nume, etc. şi codul de verificare din josul paginii). Dupa ce aţi introdus datele şi aţi apăsat “Salvează” în josul paginii, verificaţi căsuţa de mail a carei adresa aţi folosit-o la crearea contului. Veţi primi un mail de la Ţara lui Andrei care conţine un link de activare. Dând click pe link, puteţi trece la paşii următori.

2. Logare pe site. Deschideţi această pagina web pentru logare (pagina corespunde secţiunii “ORAŞUL TĂU” > “VOTEAZĂ PROIECTUL LUNII”). Folosiţi datele contului dvs.

3.Votare: Aveţi acum posibilitatea să votaţi proiectul ”SĂNĂTOS ŞI EU, SĂNĂTOS ŞI MEDIUL MEU” pe aceasta pagina. Apăsaţi pe căsuţa din faţa numelui proiectului şi apoi apăsaţi “VOTEAZĂ” care se găseşte sub titlurile proiectelor.

Să sperăm că va fi proiectul câştigător, iar copiii hipoacuzici, cât şi noi, restul comunităţii, vom avea de câştigat.

Eat To Save Your Life este un documentar pe care l-am vazut azi noapte pe TVR 2. Il recomand. Dupa parerea mea, este cel mai socant, complet si bine facut documentar despre alimentatia gresita.
Deci, am zis ca este socant, da? Adica, ca sa ne dam seama mai bine cum se instaleaza grasimea in corp, se merge pana acolo incat se ciopartesc cadavre de supraponderali (Atentie! In filmuletul de mai jos, exact asta se face).

E destul de dificil sa vorbesti despre viata la 20 de ani. Mai exact, ce as putea sti eu despre tot ce inseamna ani, experienta, familie, viata? Cu toate astea, refuz sa cred ca viata are o varsta.

Zilele astea am auzit atatea prejudecati, am vazut mentalitati ce duc mai degraba spre criminalitate decat spre omenie. Am intalnit doctori care refuza sa te trateze din cauza varstei. Asa se face ca bunicu-meu, care are 80 de ani, nu are dreptul sa spere la mai mult. Am mers cu el sa ia trimitere de la medicul de familie, o doamna pana in 30 de ani (imi place sa fiu diplomatica si sa o numesc doamna), care l-a intrebat cat mai are de gand sa traiasca? Adica, de ce si-ar mai dori trimitere la 80 de ani, in loc sa stea acasa sa isi astepte sfarsitul?

Bineinteles ca nu este unicul exemplu. Chiar si in familie, chiar si eu cand e vorba de persoane straine, ma gandesc ca daca ai trait 80 de ani poti sa te consideri deja realizat si de ce sa te mai chinui cu bolile ce apar la batranete, cand poti sa fii multumit ca ai trait si atat? Si totusi, de unde stim noi, eu la 20 de ani, doamna doctor la 30, alti doctori la 40, ai mei la 50 de ani, cum e sa ai 80 de ani? Poate ca nu poti sa te complaci si poate ca visul de a iti vedea nepotii insurati, sau stranepotii crescand nu se compara cu niciun alt vis? De unde stim noi ca la 80 de ani nu poti fi fericit atunci cand te suna copiii sa vada cum te simti? De ce ca doctor nu ne comportam la fel atat cu unul de 20 ani cat si cu cel de 80? Poate cel de 80 iti doreste cu atat mai mult sa traiasca cu cat stie ca zilele nu sunt chiar de irosit.

Poate ca mie la 10 ani mi se parea suficient sa traiesti 50 de ani, dar acum la 20 parca mi-as dori vreo 60-70, insa la 70-80 o sa ma rog macar pentru cativa ani sau luni sau zile. De ce tinem neaparat sa ii dam vietii o varsta? Sa ii calculam media, sa ne aratam fericiti sau nefericiti daca viata a atins sau nu o cota? Vreau sa cred ca mai sunt si persoane care cred ca si oamenii trecuti de 80 de ani merita sa traiasca si sa aiba o viata. Macar pentru simplul fapt ca viata nu ar trebui sa se masoare in ani, ci in bucurii, realizari, simtiri si trairi.

Luni, 30 martie, Stirile ProTV lanseaza “Avem viata in sange”, o noua campanie sociala care incearca sa determine autoritatile sa infiinteze Registrul National al Donatorilor de Maduva. Sursa

De ce la altii se poate si la noi nu? Unde este acel Registru National al Donatorilor de Maduva? Poate ca daca aceasta campanie ar lua amploare si lumea ar adopta ideea de salvarea vietii celor de langa, bunica-mea si altii bunici, copii, si cei care au suferit aceasta boala, nu ar fi murit dupa cateva luni de stat in spital. Eu incurajez aceasta initiativa.

Ea, o romanca plecata la munca in Spania, a fost salvata de poporul spaniol.

In schimb, la noi Ministerul Sanatatii are grija sa moara cat mai multi pacienti si sa se plateasca din ce in ce mai mult. Au ajuns ei la concluzia ca cel mai bine este sa exista co-plata si oamenii de rand, cu asigurarile de sanatate platite la zi sa plateasca orice consultatie. Mai multe aici.

Fie ca e vorba de criza economica, fie ca e vorba de comoditate, un lucru e cert: in fiecare zi cozile la drive-inul Mc Donald’s e vesnic neincapator, comenzile se fac chiar si de catre angajati scosi special in strada pentru a face fata numarului mare de clienti.  

Poate ca e mai ieftin sa mananci de acolo decat sa mananci acasa, scutesti si timp si efort, dar oare cat timp va face fata organismul unei astfel de diete ” severe” ? Se pare ca acest lucru conteaza prea putin pentru cei ce cumpara de acolo, cel mai grav mi se pare ca sunt in majoritatea cazurilor copii adusi acolo de parinti. Nu zic ca o data la luna sa nu manance micutii pofticiosi si ei la Mc Donald’s, dar chiar in fiecare saptamana?  Parinti inconstienti mai ganditi-va si la sanatatea voastra si a copiilor, nu doar la cat de mult timp economisiti! Probabil ca exagerez unpic, dar totusi nu cred ca unui copil trebuie sa ii fie facute toate mofturile si ca acesta trebuie sa stie ce sa manance si ce sa nu mance, gandindu-ne pe termen lung cate avantaje va avea daca va manca mai sanatos, dar cum la noi la romani merge de minune zicala “las ca merge si asa”
Pentru cei care au vazut WALL-E exact intr-acolo ne indreptam si noi.

P.S. La KFC e aceiasi aglomeratie.

Putini oameni vegetarieni si tot mai multi fermieri. Cei care se ostenesc zi de zi sa creasca porci, sa semene porumb, sa il praseasca de 2-3 ori, sa se roage sa ploua sa fie roade, sa il culeaga, sa taie cocenii, ca intr-un final, pe 25 decembrie sa manance carne de porc.Sa nu mai vorbim si de munca necesara taiatul porcului. Incepand de la taiat, unde sunt necesari mai multi oameni, pana la parlit, transat, analize, facutul carnatilor, a jumarilor, prajit si in sfarsit mancat.

Mai exista si oameni care s-au plictisit de muncile agricole si s-au hotarat sa nu mai creasca porci, ci sa ii cumpere direct din hypermarket. Ca doar e mai lejer sa stai acasa, iar prima de Craciun, sa o cheltui intr-o seara la cumparaturi. Asa mancare va fi si pentru ziua de Craciun, si pentru Revelion, si toata luna decembrie, ca doar fiecare zi e sarbatoare.

In ianuarie, tot mai multa lume se plange. Prea multa mancare, prea multa bautura, a cazut greu carnea de porc, o masa bogata la trecerea in noul an. Mai mult, astept cu “nerabdare” povestirile celor ce se vor lauda, cat de mult au baut in noaptea de Revelion, sau ce bataie le-au dat unora care au indraznit sa stea langa ei cand au dat cu artificii. Ori nu stiu ce tipe au mai agatat baietii de la etajul 2.

Exemplele ar putea continua, insa un lucru este clar. La romani totul se rezuma de sarbatori, la bautura si mancare. Si eu, si altii, asteaptam sarbatorile doar pentru a cumpara un brad mare si frumos, ca doar e piata plina, a bea si a manca, ca doar e carnea proaspata, a dormi si a rade ca doar e sarbatoare.

Acum va intreb. Dupa ce vedeti poza aceasta, mai aveti pofta de carne de porc?

Tinand cont de faptul ca am fost si sunt racita, s-a gandit taica-meu ca daca medicamentele nu isi fac efectul, celebrele frectii si spirt si otet au esuat, sa ma puna sa beau niste vin fiert. Am gustat de cateva ori, mi s-a parut mie foarte tare, dar el a insistat, ca face bine, ca ma vindeca pe loc. Zis si facut, era mult prea tare si m-a ametit complet. De aceea o sa ma duc sa ma culc.

Asa se intampla daca esti fan “leacuri babesti”.

Suna cam asa: 72 de ore imobilizata la pat, dureri de cap, frisoane, temperatura 41 de grade, cam asa am petrecut eu ultimele zile, incepand de vineri pana azi. Nu ma plang, au altii probleme mai mari, dar sa stai atata timp in pat fara sa fii capabil nici sa iti iei un pahar cu apa, e de-a dreptul demoralizator. Lucrurile pe care nu le-am facut in aceste zile:

-Nu am iesit deloc din casa;
-Am ratat meetingul de bloggeri, care, dupa cate am citit, a fost foarte reusit;
-Am pierdut doua zile de scoala;
-Nu am mancat nicio prajitura, desi era frigiderul plin;
-Nu am scris pe blog, nu am mai citit alte bloguri;
-Nu am prezentat proiectul la fizica, desi ma pregatisem pentru el.

“Partea buna” este ca ma trezeam la 10, ma culcam la 13, ma trezeam la 18, iar seara adormeam la 22. Din acest punct de vedere m-am refacut. O alta parte buna a fost ca am urmarit toate meciurile acestei etape, si am vazut si cateva filme bune. Sunt cu adevarat o norocoasa.

Cea mai grasa fata este din Regatul Unit, avand 187 de kg la numai 15 ani. Tanara trebuie sa slabeasca 113 kg, altfel este oricand in pericol de moarte. Valoarea totala de calorii pe care o consuma in fiecare zi este de 13.500 calorii. La varsta de 5 ani tatal ei a decedat, fapt pentru care fetita a suferit o depresie si a inceput sa manance foarte mult. Din acel moment a ajuns dependenta de mancare. [Sursa]

Ceea ce nu inteleg eu, este cum de un parinte a permis sa se ajunga in aceasta situatii? Nu am inteles niciodata aceste relatii occidentale. Cand am fost in Franta, parintii fetei la care am stat nici macar nu se strofocau daca aceasta consuma droguri. Ii spuneau in cel mai calm mod “nu este chiar bine sa consumi“. Iar ea raspundea rapid”drogurile sunt la fel de rele ca si bautura si fumatul, asa ca pot sa consum si droguri“. Tot acolo am observat cum oamenii nu isi dau nici cel mai mic interes cand vine cineva in vizita la un membru al familiei. Eu cand m-am dus acolo mi-au dat un simplu buna, si s-au dus la ei in camera. Pai la noi cand vine un francez, se gateste 3 zile inainte. Nu stiu unde este mai bine sau mai rau, insa toata vina pentru ingrasarea fetitei cred ca apartine mamei. Ca parinte esti responsabil de cresterea si educarea copilului tau, cat si pentru alimentatia lui.

Voi ce ati face daca ati arata asa? Ati avea vointa sa slabiti, sau viciul mancarii v-ar domina?

Sunt 20.000 intr-un gram de praf, se inmultesc rapid in locuri umede si calde in schimb nu le place la temperaturi scazute si se numesc acarieni. Se hranesc cu particule de piele descuamata si traiesc in perne, asternuturi, saltele, covoare, etc.

Norocul nostru este ca acarienii nu inteapa, nu raspandesc boli si nu traiesc pe pielea omului.
Probleme cu ele au decat unii oameni alergici la acarieni.