Luni, 30 martie, Stirile ProTV lanseaza “Avem viata in sange”, o noua campanie sociala care incearca sa determine autoritatile sa infiinteze Registrul National al Donatorilor de Maduva. Sursa

De ce la altii se poate si la noi nu? Unde este acel Registru National al Donatorilor de Maduva? Poate ca daca aceasta campanie ar lua amploare si lumea ar adopta ideea de salvarea vietii celor de langa, bunica-mea si altii bunici, copii, si cei care au suferit aceasta boala, nu ar fi murit dupa cateva luni de stat in spital. Eu incurajez aceasta initiativa.

Ea, o romanca plecata la munca in Spania, a fost salvata de poporul spaniol.

In schimb, la noi Ministerul Sanatatii are grija sa moara cat mai multi pacienti si sa se plateasca din ce in ce mai mult. Au ajuns ei la concluzia ca cel mai bine este sa exista co-plata si oamenii de rand, cu asigurarile de sanatate platite la zi sa plateasca orice consultatie. Mai multe aici.

Fie ca e vorba de criza economica, fie ca e vorba de comoditate, un lucru e cert: in fiecare zi cozile la drive-inul Mc Donald’s e vesnic neincapator, comenzile se fac chiar si de catre angajati scosi special in strada pentru a face fata numarului mare de clienti.  

Poate ca e mai ieftin sa mananci de acolo decat sa mananci acasa, scutesti si timp si efort, dar oare cat timp va face fata organismul unei astfel de diete ” severe” ? Se pare ca acest lucru conteaza prea putin pentru cei ce cumpara de acolo, cel mai grav mi se pare ca sunt in majoritatea cazurilor copii adusi acolo de parinti. Nu zic ca o data la luna sa nu manance micutii pofticiosi si ei la Mc Donald’s, dar chiar in fiecare saptamana?  Parinti inconstienti mai ganditi-va si la sanatatea voastra si a copiilor, nu doar la cat de mult timp economisiti! Probabil ca exagerez unpic, dar totusi nu cred ca unui copil trebuie sa ii fie facute toate mofturile si ca acesta trebuie sa stie ce sa manance si ce sa nu mance, gandindu-ne pe termen lung cate avantaje va avea daca va manca mai sanatos, dar cum la noi la romani merge de minune zicala “las ca merge si asa”
Pentru cei care au vazut WALL-E exact intr-acolo ne indreptam si noi.

P.S. La KFC e aceiasi aglomeratie.

Putini oameni vegetarieni si tot mai multi fermieri. Cei care se ostenesc zi de zi sa creasca porci, sa semene porumb, sa il praseasca de 2-3 ori, sa se roage sa ploua sa fie roade, sa il culeaga, sa taie cocenii, ca intr-un final, pe 25 decembrie sa manance carne de porc.Sa nu mai vorbim si de munca necesara taiatul porcului. Incepand de la taiat, unde sunt necesari mai multi oameni, pana la parlit, transat, analize, facutul carnatilor, a jumarilor, prajit si in sfarsit mancat.

Mai exista si oameni care s-au plictisit de muncile agricole si s-au hotarat sa nu mai creasca porci, ci sa ii cumpere direct din hypermarket. Ca doar e mai lejer sa stai acasa, iar prima de Craciun, sa o cheltui intr-o seara la cumparaturi. Asa mancare va fi si pentru ziua de Craciun, si pentru Revelion, si toata luna decembrie, ca doar fiecare zi e sarbatoare.

In ianuarie, tot mai multa lume se plange. Prea multa mancare, prea multa bautura, a cazut greu carnea de porc, o masa bogata la trecerea in noul an. Mai mult, astept cu “nerabdare” povestirile celor ce se vor lauda, cat de mult au baut in noaptea de Revelion, sau ce bataie le-au dat unora care au indraznit sa stea langa ei cand au dat cu artificii. Ori nu stiu ce tipe au mai agatat baietii de la etajul 2.

Exemplele ar putea continua, insa un lucru este clar. La romani totul se rezuma de sarbatori, la bautura si mancare. Si eu, si altii, asteaptam sarbatorile doar pentru a cumpara un brad mare si frumos, ca doar e piata plina, a bea si a manca, ca doar e carnea proaspata, a dormi si a rade ca doar e sarbatoare.

Acum va intreb. Dupa ce vedeti poza aceasta, mai aveti pofta de carne de porc?

Tinand cont de faptul ca am fost si sunt racita, s-a gandit taica-meu ca daca medicamentele nu isi fac efectul, celebrele frectii si spirt si otet au esuat, sa ma puna sa beau niste vin fiert. Am gustat de cateva ori, mi s-a parut mie foarte tare, dar el a insistat, ca face bine, ca ma vindeca pe loc. Zis si facut, era mult prea tare si m-a ametit complet. De aceea o sa ma duc sa ma culc.

Asa se intampla daca esti fan “leacuri babesti”.

Suna cam asa: 72 de ore imobilizata la pat, dureri de cap, frisoane, temperatura 41 de grade, cam asa am petrecut eu ultimele zile, incepand de vineri pana azi. Nu ma plang, au altii probleme mai mari, dar sa stai atata timp in pat fara sa fii capabil nici sa iti iei un pahar cu apa, e de-a dreptul demoralizator. Lucrurile pe care nu le-am facut in aceste zile:

-Nu am iesit deloc din casa;
-Am ratat meetingul de bloggeri, care, dupa cate am citit, a fost foarte reusit;
-Am pierdut doua zile de scoala;
-Nu am mancat nicio prajitura, desi era frigiderul plin;
-Nu am scris pe blog, nu am mai citit alte bloguri;
-Nu am prezentat proiectul la fizica, desi ma pregatisem pentru el.

“Partea buna” este ca ma trezeam la 10, ma culcam la 13, ma trezeam la 18, iar seara adormeam la 22. Din acest punct de vedere m-am refacut. O alta parte buna a fost ca am urmarit toate meciurile acestei etape, si am vazut si cateva filme bune. Sunt cu adevarat o norocoasa.

Cea mai grasa fata este din Regatul Unit, avand 187 de kg la numai 15 ani. Tanara trebuie sa slabeasca 113 kg, altfel este oricand in pericol de moarte. Valoarea totala de calorii pe care o consuma in fiecare zi este de 13.500 calorii. La varsta de 5 ani tatal ei a decedat, fapt pentru care fetita a suferit o depresie si a inceput sa manance foarte mult. Din acel moment a ajuns dependenta de mancare. [Sursa]

Ceea ce nu inteleg eu, este cum de un parinte a permis sa se ajunga in aceasta situatii? Nu am inteles niciodata aceste relatii occidentale. Cand am fost in Franta, parintii fetei la care am stat nici macar nu se strofocau daca aceasta consuma droguri. Ii spuneau in cel mai calm mod “nu este chiar bine sa consumi“. Iar ea raspundea rapid”drogurile sunt la fel de rele ca si bautura si fumatul, asa ca pot sa consum si droguri“. Tot acolo am observat cum oamenii nu isi dau nici cel mai mic interes cand vine cineva in vizita la un membru al familiei. Eu cand m-am dus acolo mi-au dat un simplu buna, si s-au dus la ei in camera. Pai la noi cand vine un francez, se gateste 3 zile inainte. Nu stiu unde este mai bine sau mai rau, insa toata vina pentru ingrasarea fetitei cred ca apartine mamei. Ca parinte esti responsabil de cresterea si educarea copilului tau, cat si pentru alimentatia lui.

Voi ce ati face daca ati arata asa? Ati avea vointa sa slabiti, sau viciul mancarii v-ar domina?

Sunt 20.000 intr-un gram de praf, se inmultesc rapid in locuri umede si calde in schimb nu le place la temperaturi scazute si se numesc acarieni. Se hranesc cu particule de piele descuamata si traiesc in perne, asternuturi, saltele, covoare, etc.

Norocul nostru este ca acarienii nu inteapa, nu raspandesc boli si nu traiesc pe pielea omului.
Probleme cu ele au decat unii oameni alergici la acarieni.

Din ce in ce mai multe persoane au probleme de sanatate, din ce in ce mai multe spitale pline si mai putini doctori. Statisticile sunt mari in privinta imbolnavirii populatiei, estimandu-se ca in 2025 populatia Romaniei sa se reduca la 17 milioane de locuitori.

Din cate am observat cel putin un membru al familiei este bolnav: diabet, inima, ciroza, obezitate, etc. Bineinteles ca exista 2 solutii majore, pe care le da toata lumea exemplu si nu le practica nimeni: sportul si alimentatia sanatoasa. Da, este adevarat, insa pentru a face sport iti trebuie timp si vointa, pentru a manca sanatos iti trebuie bani, vointa, timp, initiere. Ar fi simplu daca am trai intr-o zona unde exista numai magazine cu lapte, fructe, produse naturale, intr-un oras in care toata lumea alearga seara, in care exista piste de bicicleta, locuri amenajate, proiecte si initiative pentru aceasta mentalitate.

In cursul unei saptamani, lucrand pe timp de vacanta undeva langa un fast-food, am observat defecta mentalitate si alimentatie a oamenilor. Nu am vazut in 13 ore niciodata fast-food-ul fara oameni care sa comande, nu am vazut niciodata atata pofta de mancare a celor care cumparau de acolo. Ceea ce m-a ingrijorat este ca parintii isi duc copiii de pana in 5 ani sa le cumpere hamburger, si nu o data pe zi, chiar de mai multe ori, nelipsind din mana ciocolata si sticla de cola. Studentii Universtitatii fac coada pentru a isi cumpara mancare de acolo, de a comanda shaorma sau hamburger, cate 2 chiar 3. Oamenii cand ies de la serviciu se opresc in fata fast-food-ului si comanda atat pentru ei cat si pentru cei de acasa. Mc Donald’s este plin de copii care vin cu parintii sau cu bunicii sa manance meniul zilei si sa bea un suc cu acid. Patiseriile fac vanzare mai mare ca orice magazin de fructe si legume.

Sa nu se inteleaga ca eu nu as manca aceleasi lucruri pe care populatia le mananca. In 17 ani, am baut ceai decat atunci cand eram bolnava, iar cand aveam pofta si imi faceam cate o ceasca, ma intrebau ai mei speriati:esti bolnava? Lapte am baut decat cu cacao si cu o felie de gem cu unt. Fructe mancam mai mult cand mergeam la bunici si ma urcam in pom sa mananc corcoduse cu prune si mere. De cativa ani in fiecare dimineata mananc numai mezeluri, iar la scoala cand imi venea foame plecam cu colegii sa ne luam cate un hamburger. Seara cand ajungeam acasa o sunam pe maica-mea sa imi faca o portie mare de cartofi ca sunt rupta de foame. Si tot asa alimentatia mea daunatoare pana in zilele de azi. Pana cand mi-am dat organismul peste cap si am inceput sa am grave probleme de sanatate cu stomacul. In fiecare zi ma durea, nu puteam sa ma concentrez si sa fac nimic. Bineinteles ca s-a ajuns la un regim alimentar bazat pe fructe, ceaiuri, lapte, iaurt. Nimic altceva: nu pizza, nu hamburger, nu fornetii, nu biscuiti, nu ciocolata, nu sucuri acidulate, nu salamuri, nu mezeluri. Ieri a fost prima zi de regim, azi a doua. Desi mereu am pofta de cate ceva din vechea alimentatie ma simt chiar bine dupa fiecare masa. Nu senzatie de saturare, nu senzatie de lenevire si de stat in pat pentru a mi se aseza mancarea. Dupa masa am cel mai mare chef de facut treaba. Imi vine foame des, mananc putin si sanatos. Nu stiu cat timp va dura minunea, dar deocamdata functioneaza. Daca ma voi simti mai bine si nu voi mai avea probleme cu stomacul, cred ca ma voi ambitiona sa fac si sport de cate ori am ocazia, ma voi ambitiona sa fac si patul si curatenie sa fac si mancare, sa gatesc fara ulei, sa fac supa numai din legume, sa mananc, sa fac totul fara a imi mai fi Lene.

Eu macar incerc si asta conteaza. Cand trec pe langa un fast-food o sa inchid ochii sau o sa ma tin de nas, iar cand vad o cola in vitrina (oricum nu prea imi placea cola), o sa imi imaginez ca e unul din ceaiurile care nu imi plac si o sa trec mai departe zambitoare. Am o varsta la care pot sa fac si sa schimb multe, asa ca nu vad de ce nu as renunta la o pizza in favoarea unei grefe, sau a unei piersici. Nu este nimeni absurd sa tina atat de strict un regim, iar daca nu te poti abtine si intr-o zi ai pofta de cartofi sau de hamburger, nu este nicio crima. Dar a manca in fiecare zi cate 1-2 hamburgeri, dimineata salam, si seara portii mari de cartofi cu carne, chiar este o crima. O crima a organismului de unde pornesc toate bolile. Am mai observat ca eram foarte stresata si foarte nervoasa din cauza durerilor de burta. Azi nu m-a mai durut deloc, si chiar sunt zambitoare. Nu e nici reclama la vreun iaurt, nici anti-campanie la fast-food, e o constatare si o realizare, cel putin de o zi, din viata mea.

In concluzie, cine merge la alergat?[Eu sigur,nu(deocamdata)]