Exista ceva ce nu pot intelege. De unde izvoraste saracia?

Pana acum cateva zile mi-am tot incercat norocul la diferite concursuri. Imi doream si eu sa castig ceva pentru prima data in viata. Nu o sa mi se stearga prea curand din minte un mesaj de pe twitter in care ma plangeam ca eu nu castig nimic. Am primit o replica la care nu m-as fi asteptat: “mihailmusat:@FloriSpuse Dar ai nevoie sa castigi? ”

Aveam impresia ca lumea este impartita in doua: in saraci si in bogati. Bogati sunt cei cu x6 si cu vile de vacanta, iar saraci suntem noi cei care avem o amarata de masina, nu dam banii pe prostii ca sa avem sa bagam benzina, economisim cateva luni ca sa putem cumpara cadouri tuturor membrilor familiei de Craciun. Cu toatea astea, avem mereu un suc pe masa, chiar daca nu e el Granini 100% natural, avem 2 feluri de mancare in frigider, un congelator plin, bani pentru orice pofta minora, o biblioteca plina cu carti, un calculator, o imprimanta, un sistem, cateva televizoare, apartament sau casa cu 2, 3 camere, flori, perdele de voal, etc.

Si da, ma gandeam ca noi cei care le avem pe cele de mai sus suntem saraci. Noi nu ne permitam sa mergem la munte in orice zi din an, nici macar nu ne permitam sa facem plinul la benzina atunci cand ne-am dori o plimbare lunga. Cand mergem cu trenul ne vizam carnetul si cupoanele ca sa luam si noi un bilet redus, iar cand nu mai avem abonamente pe liniile de autobuz mergem si pe jos daca este cald. Dar ei.. ei cei care traiesc ba intr-un fost wc, intr-o camaruta, intr-o boxa de bloc, ei cei care cand vad paine il vad pe Dumnezeu, cand vad carne vad Raiul, cand simt caldura simt fericire. Ei sunt cei pe care nu ii inteleg. De ce sunt saraci? De ce sunt 7? De ce doar unul munceste? De ce traiesc asa?

Am invatat ca starea naturala a oamenilor este inegalitatea dincolo de drepturile omului si drepturile din Constitutii. Dar de unde se naste aceasta discrepanta uriasa intre ei, noi si cei mai bogati ca noi? Din lenevie? Din nesansa? Din necunoastere?

Nu o sa inteleg niciodata saracia si nici diferentele uriase dintre clasele sociale. De ce eu la 14 ani am avut calculator si el nu are paine? De ce eu la 14 ani am avut doar un calculator si cel mai bogat a avut piscina? Nu, nu pot intelege acest demers. Pot intelege boala, pot intelege necazul, pot intelege falimentul, pot intelege multe. Dar nu pot intelege cu ce au gresit ei de au primit acest “confort”.

DITTO = idem, la fel;

[sursa]

Sunt saraca. Sunt saraca spiritual. Stau in statia de tramvai si privesc masinile care trec pe langa mine: tot mai multe femei, tot mai multe bmwuri, si incep sa imi zic “uite ce tare, la 20 de ani sa ai bmw”. Ma uit la magazinele non-stop: Lux Premier. In fiecare seara tot mai multe masini stationate si tot mai multe plase pline cu cumparaturi. E criza, nu e criza? Pare a fi invidie. Ei au, eu nu am. A doua zi merg la scoala, cu acelasi autobuz, aceleasi mutre cunoscute, acelasi abonament… intarzii mereu, gasesc cauza intarzierii ca fiind mijlocul de transport in comun ineficient. Ma mint.

Ajung la ora de romana si profesorul ne vorbeste de Emil Cioran. Printre atatea informatii, le gasesc interesante pe cele de natura materiala: acest om nu a dormit timp de 18 ani, a fost sarac din punctul de vedere al banilor, desi locuia in Franta, el traia intr-o mansarda cu iubita lui, ajungand sa manance resturile de mancare ramase in farfurii in cantinele studentesti, a refuzat toate premiile care i-au fost oferite pe motiv ca el nu scrie pentru bani si premii, ci de placere. Atunci mi-am pus intrebarea: Cate dintre blondele pe care le vad la 20 de ani in bmwuri vor ajunge sa faca 10% din ce a facut acest om? Despre cate se va vorbi peste ani si ani, cate vor fi mentionate pe buzele copiilor/nepotilor nostri?

E ipocrit gandul ca o informatie despre Emil Cioran mi-a schimbat modul de a gandi, insa este adevarat ca m-a facut sa imi pun intrebari. Am fi mai apreciati cu o situatie materiala stralucitoare? Cat ar conta pentru noi aceste artificii? Imi doresc sa fiu in masina aia? As mai fi interesata in momentul acela de Emil Cioran si operele sale? Cat de greu putem parasi acest joc al banilor? Poate ca raspunsurile mele se afla in intrebari.

In ultimul timp, am tot auzit oameni plangandu-se de bani: ba ca nu au pentru ca intretinerea este prea mare, ba ca trebuie sa isi tina copiii in facultate, ba ca ii dau pe medicamente. Tinerii se plang ca nu au bani ca trebuie sa ii dea pe haine si pe sucuri, pe examene, pe fotbal etc. Nu stiu cum de se vaieta lumea asta, cand in oras vezi numai bmw-uri si audi, numai motoare si scutere, numai haine de firma si lucruri scumpe.A afirma ca nu ai bani, inseamna a avea portofelul gol, a avea eventual cateva datorii, sa nu ai masina si sa stai cu chirie. Atunci mai cred si eu afirmatia “nu am bani”. Dar cand lumea face coada la hypermarketuri si incarca carucioarele cu cateva milioane, si se plimba prin tot orasul cu benzina de 1 milion, cred ca ar trebui macar sa taci, inainte de a afirma.

Am cunoscut oameni cu adevarat saraci, care isi permit cu greu sa dea 10 mii pe o inghetata, oameni care se duc sa culeaga iarba din oras sa aiba sa dea la pasari, oameni ce traiesc in caminele cu baie comuna, si care asteapta la coada sa gateasca. Cu toate astea, oamenii aceia sunt fericiti, pentru ca nu ajung sa fie invidiosi pe baia sau bucataria vecinului, pe care nu le au. Aceia stau si mananca cu totii, gatesc si se spala in acelasi loc, dar asta nu ii face sa zica “nu am bani”. Am ajuns la concluzia ca cei mai zgarciti oameni sunt cei bogati.

Majoritatea oltenilor sunt bogati, de aceea se vaieta de saracie. Domnii si motoarele din poza strabat strazile Craiovei in fiecare seara, dar sunt sigura ca s-ar milosti pentru cativa bani in plus, idem detinatorii celebrelor bmw-uri din Craiova, care nu ar lasa 5 mii ciubuc, si care la o consumatie de 100 lei, lasa 2 lei bacsis.