Pare o domnisoara care n-a venit la intalnire si a doua zi intreaba: “si unde zici ca ma duceai daca veneam?“.

Imediat dupa alegerile prezidentiale, cand PNL a primit o oferta de la PD-L, Fenechiu a tacut pamant. De vreo cateva zile s-a trezit, zici ca-i viu, si cand toata lumea se omoara cu bugetul, lui ii arde de scrisori si-i ia la intrebari pe PD-L-isti in legatura cu oferta facuta in 2009.

Daca vrea sa arate ca e batut in cap, e pe drumul cel bun, altfel chiar nu inteleg ce vrea sa demonstreze.

Astazi un plic alb zacea in cutia mea postala. Curioasa, speriata de a nu fi o noua factura, am deschis lacatul de la posta si am privit plicul: era expediat de Traian Basescu.

Toate bune si frumoase, aceleasi multumiri pline de sinceritate minciuni grosolane, aceeasi falsitate in vorbe dezvaluita in toti cei 5 ani de mandat. Dar pana aici nimic neobisnuit. Poate ca sunt eu prea departe de politica, si prea apropiata de analiza pe text. Dar eu nu inteleg un lucru:

”Dragi romani,

Va multumesc că mi-ati fost alaturi de-a lungul intregului meu mandat si va asigur ca am facut tot ce mi-a stat in putere pentru binele romanilor si pentru progresul acestei tari.

Daca ma uit in urma, pot spune ca Romania s-a schimbat in bine. Dar nu atat de mult si de repede cat ne-am fi dorit. Stiu ca inca nu traiti bine, asa cum meritati. O parte din responsabilitate îmi apartine. Este adevarat ca nu am reusit sa fac tot ce mi-am propus, ca am si gresit uneori. Dar am invatat din greseli.

In primul paragraf, ma asigura pe mine ca roman ca a facut tot ce a putut pentru binele meu (ma intreb care bine), iar in al doilea isi cere scuze ca a gresit si ca nu a facut tot ce se putea pentru binele meu (care si aici este sub semnul intrebarii).

Daca si intr-o scrisoare adresata fiecarui roman nu se poate exprima coerent, ce pretentie mai are sa il votez?