Am participat, timp de trei zile, la organizarea Festivalului Studenţesc „Rock, Jazz, Folk” din Craiova. De fapt, am făcut voluntariatul împreună cu alţi şapte colegi de facultate şi ne-am ocupat de trupele care au venit să cânte la eveniment (a fost concurs în cadrul festivalului la care au participat formaţii din Cluj, Sibiu, Bucureşti, Galaţi, Braşov,Iaşi, Timişoara şi Craiova).

Recunosc că am pornit de la ideea că nu o să învăţ nimic din toată treaba asta, ba mai mult o să pierd timpul împărţind invitaţii şi comunicate de presă. Din fericire sau poate din foarte mult noroc, am reuşit să câştig enorm de mult pe latura umană. Am cunoscut în primul rând oameni faini. Veniţi din toate zonele ţării, cu vise, voce, talent, devotament. În prima seară de jazz am admirat cum vocile uimitoare ale echipelor din Cluj şi Sibiu au mişcat fiecare picior al celor prezenţi în sală. Vedeam cupluri care se îmbrăţişau doar pentru că melodia oferea iubire, sau tineri care se priveau doar pentru că era de admirat muzica bună. Au făcut colegele mele interviu cu Mugurel Vrabete, care a venit să cânte cu Basorelief. Un adevărat domn pe care îl poţi asculta oricât cum povesteşte. Cei de la Guilty Lemon (doi membri ai formaţiei fac parte din trupa lui Horia Brenciu) au cântat ca pentru marile spectacole ale Europei.

Un mic interviu cu Viţa de Vie

A doua seară, de rock şi folk, a făcut posibil un vis al multor craioveni sătui de house şi cluburi obosite de reduceri la vodkă. Au venit cei de la Viţa de Vie, care au arătat că muzica se simte. Mâini încordate pe microfon, chitări perfect acordate, tobe răsunătoare, spectacol venit dintre scenă spre public şi invers. Am reuşit, împreună cu Ana, colegă de facultate, să le luăm un interviu celor de la Viţa de Vie (îl citiţi aici dacă sunteţi curioşi). Nu interviul în sine contează, ci că, în autocarul în care le-am pus întrebările, în drum spre locul unde aveau să cânte, am lăsat impresia că nişte tinere de 20 de ani au formulări „bune şi drăguţe”. E o satisfacţie pe care poate nu o mai simţi în timp, după mulţi ani de meserie, dar care, la 20 de ani, îţi dă curaj că poţi fi altfel decât „cum te simţi?, câte formaţii cântă în seara asta?”.

A urmat apoi a treia seară, unde Mircea Vintilă a arătat ce înseamnă un om adevărat (vă vorbeam de latura umană la început). Pe mine pur şi simplu m-a cucerit modestia şi simplitatea unui cântăreţ a cărui trupă (Colibri) face să cânte, la unison, o sală întreagă. Iar la balcoane şi loje să vezi cum mâinile unor indivizi total diferiţi şi necunoscuţi, se unesc sub versurile aceloraşi sunete. Cei de la Luna Amară au punctat cu aceleaşi calităţi profesionale şi umane.

Atunci când „Jos pălăria” te face să te simţi important

Dar mulţumirea supremă cu care am rămas după acest festival este dată de prieteniile pe care le-am legat cu formaţiile care au fost în concurs. Pot să închid ochii şi să îmi amintesc că fiecare dintre concurenţi ne-a vorbit de condiţiile bune de cazare, de primirea călduroasă, de respectul lor în faţa muncii noastre, de publicul care a aplaudat, de efortul de a îi face să se simtă în Craiova ca acasă, sau să simtă că muzica lor e iubită aici. Şi zic eu că am reuşit să arătăm măcar că, dincolo de problemele de organizare, sonorizare, protocol etc, există oameni care ştiu să aprecieze un gest făcut cu zâmbetul pe buze. Şi, în ultima seară, în drum spre hotel, trupa din Braşov ne-a spus „Jos pălăria” pentru tot ce am reuşit să facem.

Au fost şi părţi rele, le citiţi în presa locală, am vrut să arăt şi 1% din ceea ce alţii nu au vrut să vadă.

P.S. Nu am dat numele formaţiilor din concurs pentru că mi se pare un mod prea simplist de a defini ce au însemnat ele în cadrul festivalului din Craiova. Dar sigur, pe viitor, vom avea multe de scris, de bine, despre ele.

Aseară am fost la Festivalul Studenţesc de Rock, Jazz, Folk, ţinut la Casa de Cultură a Studenţilor din Craiova.

Pornind de la una din zicalele prezentatorului „încă mai există sperantă” pot spune că şi eu am simţit acelaşi lucru. Că nu trăim chiar într-un oraş mort, lipsit de viziune, perspective, cultură şi bun-simţ. Dincolo de imaginea de ansamblu care cuprinde ţigani, câini comunitari, corupţie şi multe scandaluri, în oraşul acesta mai există şi oameni faini. Oameni care merg în pub să vadă o piesă de teatru, care se înghesuie la venirea unei personalităţi, oameni care luptă să aducă bun-simţ în oraş.

Astfel, în nici o jumătate de an, am avut ocazia să văd multe evenimente frumoase în Craiova. De la întâlnirile cu Gabriela Adameşteanu şi Solomon Marcus, până la festivalul cu Nicu Alifantis şi Alexandru Andrieş, dar şi piese de teatru de excepţie, concerte bune şi dezbateri propuse de onguri interesante.

Am realizat aseară că oamenii, indiferent de vârstă, sex, etnie, apreciază calitatea. Astfel, la festivalul unde s-a cântat live, şi s-a cântat bine, publicul, deşi foarte diversificat, a cântat şi a aplaudat tot timpul. Nu a contat că rockerii voiau rock şi folkişti folk. Toţi au aplaudat cu aceeaşi tărie fiecare artist şi piesă reprezentată. Formaţii tinere cu voci extraordinare, talentate şi pline de speranţă. Maieştrii care au format genuri muzicale, au dat tonul altor artişti şi au sprijinit orice iniţiativă bună în România. Adulţi care apreciau ce se întâmpla pe scenă şi îşi aminteau de vremurile bune.

Astfel, formaţiile tinere ca High Seas, No Antidote sau Avatar i-au făcut pe craioveni să simtă că se poate şi altceva în oraş decât #RMA. Tineri talentaţi ca Bogdan Grosu sau Bogdan Oprănescu au vibrat în sală la fel ca şi corzile lor de la chitare. Un moment special, de care ne-am bucurat a fost prezenţa celor doi artişti: Nicu Alifantis şi Alexandru Andrieş, care au cântat aproximativ 1 oră, clipe în care nimeni nu a stat jos, majoritatea au aplaudat, restul au zâmbit şi au râs. Acestui moment i se alătură formaţia Cargo, pe care nu o văzuzem niciodată live, sau daca o văzuzem, o ignorasem. Deşi nu se compară cu marile formaţii de rock străine, spectacolul făcut de cei de la Cargo nu a fost deloc slăbuţ. Pe lângă faptul că au făcut să dea din cap şi câteva doamne peste 50 de ani, cei din sală erau extaziaţi.

Care a fost cel mai frumos moment? Cel în care a început spectacolul, care anunţa o aşa muzică de calitate. Deşi nu ascult mult rock şi la Cargo doar am mişcat din picior, în mulţimea care se distra cu totul şi cu totul altfel, pot spune că m-am bucurat pe deplin de momentele de folk, de prezenţa atât a tinerelor formaţii, cât şi a artiştilor consacraţi.

Ni s-a promis că festivalul va deveni din nou tradiţie în Craiova, venind după o pauză de 8 ani. Să sperăm că vor mai veni şi alte lucruri bune, pe educaţie, dezvoltare, cultură. Orice iniţiativă este bine-primită atunci când vrea să ofere calitate. Şi Craiova a început să înţeleagă că de asta are nevoie oraşul. La mai bine!

Pentru ca sunt genul de om care alege un monopoly in locul unei discoteci, sau o ciocolata calda in detrimentul unui pahar cu whiskey baut cu aroganta intr-un bar de fitze, abia acum, ajunsa in primul an de facultate, am luat parte  la un bal studentesc.

Singurul lucru comun mi s-a parut prezentatorul, modelul de la o agentie cunoscuta, care face aceleasi glume ca si in anii de liceu. Putin mai deocheate insa de data asta. Juriul, ca bineinteles ca trebuie sa exista in juriu pentru concursul de Miss, priveste atent din loja centrala.

Ce nu am inteles eu este calitatea probelor la acest concurs. Stiam din filmele americane insa ca trebuie testata si inteligenta respectivelor participante (din fericire, fetele de la balul la care am fost erau studente la Medicina si nu stateau rau nici la capitolul inteligenta), dar din pacate probele din concurs le-au facut sa nu isi arate deloc aceasta latura.

Prima proba a constat in proba halatelor (mi s-a parut la fel de penibila ca si reclama cu “halatul, doamna, halatu’”). Ok, e sexy sa ai o prietena la Medicina si intr-o noapte sa iti implineasca o fantezie, imbracata in halat pana la fund, cu decolteu si strampi negri, transparenti. Dar in fata a sute de barbati, in fata profesorilor, la televizor in fata lu’ unchiu-tau, matusa-ta, sau taica-tau? Dar asta nu e tot. Proba pijamalelor sau a lenjeriei intime a facut ca masculii feroce sa spumege dorinte. In loja de la etajul 1 un tip isi punea mainile in cap si isi musca buzele. Le vroia parca pe toate. Un altul, de langa mine, ii spunea colegului meu “Ba, ce bune sunt”, si tinea pumnii stransi muscandu-si incheieturile.

Proba cu intrebarile a fost cel putin injositoare pentru nivelul facultatii. In loc sa le intrebe de o carte, de un citat celebru, sa le puna poze cu personalitati in fata pe care sa le recunosca, sau macar chestii din medicina, ca doar asta studiau, sau orice altceva, intrebarile au fost “Ce ai face daca ti-ar oferi un barbat locul in tramvai” sau “, “Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodata” sau “Ce inseamna pentru tine feminitatea? (de notat este ca la ultima intrebare concurenta nu s-a deranjat sa raspunda, ci a zis ca o sa vedem la ultima proba. La ultima proba a defilat in rochie de seara. Deci feminitatea = rochie de seara? Doar atat? )”.

Balul a avut insa multe alte surprize. Penibilitatea nu s-a oprit la a face streptease cu scaunul pe care sta un tip ce nu a vazut o fata dezbracata in viata lui, timid, dar fericit ca e la inaltime (astfel de ce dracu te-ai urca pe scena aia sa iti danseze unele), ci a continuat cu niste fete care au facut flotari. Unele penibile. Se frecau cu rochiile de podeaua murdara de pantofii fetelor cu halatele.

Si revenind la calitatea probelor: de ce ar accepta un profesor, care e doctor profesor universitar etc, sa isi vada studentelor defilind in bikini? Serios acum, de ce? Ca sa aiba fantezii la ore? Sa nu mai spun de gluma prezentatorului “Voi la Medicina puneti mana doar pe cadavre”. Pana aici s-a ajuns pentru castigarea unei reputatii?

Cel mai ingrozitor nu e ce au facut aceste fete, nici faptul ca un concurs de miss inseamna sa te dezbraci cat mai mult, sa fii senzuala si uneori penibila (dansuri din buric), ci faptul ca publicul unui astfel de bal nu e educat. Nu e invatat sa priveasca, ci totul se rezuma la dorinta, vulgaritate, excitare. Barbati care tremura cand vad astfel de femei, care si-au pierdut orice simt al optiunii, al calitatii, si tot ce viseaza sunt femeile goale, care danseaza din buric. Trist pentru singura facultate din Craiova care inca si-a mai pastrat renumele. Sunt curioasa cum va fi la alte facultati, unde vulgaritatea se exprima si dincolo de aceste concursuri.

De apreciat insa au fost membrii SSMC care, din punctul meu de vedere s-au comportat admirabil. Tot respectul!

Mie mi se face scarba cand ii vad. Poate ca nu am gusturi rafinate in materie de barbati, insa refuz sa accept ca ei fac parte din aceasta specie. Am prea mult respect pentru sexul masculin ca sa ii pot alatura acestui gen:

Ati plati 1000 de euro sa ii vedeti? Pret

O prima seara de succes a Serbarilor Timisoreana. M-am intors acum o jumatate de ora, profitand din plin de distractia ce a avut loc in seara aceasta.

Nu pot decat sa ma declar multumita ca am mers la concert, doua ore si ceva de muzica live, muzica de cea mai buna calitate. Si nu acel live pe care il cunosc multi de pe Taraf TV, ci unul in care se pun instrumente, voce, talent, sentimente si mult bun simt pentru publicul ce acompaniaza spectacolul.

Concertul s-a bazat pe interactiune. Lumea a scapat de fobia de a urca pe scena, scena mutandu-se printre oameni. Au existat destul de multi participanti la probele pentru concurs, ca premii valorice fiind oferite beri, halbe si magneti de frigider cu Timisoreana. Nu putea lipsi prietena mea Mari din concursurile de pretutindeni, asa ca a aparut si ea in cadru.

Printre melodiile care au rasunat in aceasta seara in boxe, cantate de cei de la Vank, s-au numarat si “Nebun dupa tine“, “Iubire cu imprumut“, “Doar o noapte de adio“. Atmosfera a fost continuata de cei de la Compact, apogeul atingandu-se la melodia “O noapte si o zi“.

Initial publicul a fost redus, oamenii au preferat pentru inceput un mic si o bere, insa cu lasarea intunericului si incalzirea atmosferei un public din ce in ce mai mare avea sa fie prezent. Brate ridicate, scandari, dansuri, aplauze si multa voie buna. Partea cea mai buna la un concert este ca majoritatea scapa de inhibatii, putand fi uneori cu adevarat ei: veseli, tristi, fericiti sau pur si simplu prezenti intr-un loc care te scapa de griji.

Concertul s-a incheiat minunat, cu un sfat esential al celor de la Compact  care a indemnat lumea spre un viitor muzical mai bun “Nu mai acceptati playback-ul in fata dumneavoastra“.

Organizarea a fost buna, de la stransul mizeriilor de pe mese, pana la afise, spectacol, mese, atmosfera ce te ducea cu gandul in 1718 (cu mici diferente, bineinteles:D). Concertul va fi difuzat in reluare pe Tele U Craiova.
Pe langa toate acestea, mi-am permis ca bonus pentru ca am luat permisul sa ma dau in masinute, tiribomba, sa mananc mici si sa beau bere Timisoreana. Concluzionand cele spuse mai sus, sunt fericita ca in aceasta seara am rezistat pana la sfarsit la concert, spre deosebire de cel de la Music Awards in care a cantat Inna si alte “vedete” la fel de valoroase ca si precedenta.

Ca suntem barbati, femei, cu totii bem un pahar de bere la o friptura, la un gratar sau la un concert. Asa ca aveti timp maine si poimaine sa va cinstiti cu o Timisoreana ascultandu-i pe cei de la Zero si Holograf (4 iulie) si Pasarea Colibri (5 iulie). Distractie placuta si noroc!

Politicienii (Traian Basescu, Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor, Vasile Blaga) s-au dus la ceremonia de intronizare a noului episcop al Sloboziei si Calarasilor.

Sunt unii care considera aceste ceremonii doar niste spectacole de prost gust, la fel ca si spectacolul oferit de politicieni, pe scena politica.

Dar sunt altii, si sunt multi, care se duc sa vada o astfel de ceremonie pentru ca le place. Se uita mai mult la hainele preotilor, crucile de aur si la ce fac preotii, decat la ce se citeste din biblie.
Sunt oameni care se lasa influentati, oameni care nu-si pun prea multe intrebari, oameni carora le place spectacolul.

Si atunci, cum sa lipseasca un Basescu, Vadim si Becali din fata acestor oameni?

Politicienii, care fac spectacol in politica romaneasca, nu s-au dus astazi langa fetele bisericesti, pentru ca sunt crediciosi, s-au dus pentru ca au acelasi public, un public influentabil de teatru si populism ieftin.

Formatia Backstreet Boys si-a anuntat concertele pe care urmeaza sa le sustine in Europa, din cadrul noului lor turneu “This is us“.

Pe lista se afla si Romania, data concertului este 28 noiembrie 2009, insa nu este anuntat orasul unde se va desfasura concertul.

[via]

Sa va povestesc cum a fost la Romanian Music Awards. Intr-un singur cuvant a fost dragut. Nu am reusit sa stau pana la sfarsit pentru ca era mare inghesuiala, cam multi “smecherasi” care mancau seminte si te scuipau, beau bere in spatele tau si aruncau cutiile pe jos. Nici nu vreau sa imi imaginez ce ramane dupa eveniment.

Acum despre artisti. Am plecat exact cand era mai interesant mai exact DJ Project si Voltaj. Dar fratilor, in muzica romaneasca avem multe curve. Scuzati expresia, dar a aparut pe scena celebra Inna, aia cu sani frumosi si picioare lungi, si atat de mult se scalambaia, incat ziceai ca e din filmele xxx si era in punctul culminant. Nici in reclamele pentru Durex nu fac alea asa. Mai cantara doua tipe imbracate in costum de baie si role. Chiar asa rau a ajuns muzica romaneasca? Numai fete sexy si muzica de club? In cele 3 ore, cat am stat eu a fost numai muzica house. Ma bazez pe faptul ca ce e mai bun ramane pe sfarsit.

Felicitari lui Vali Barbulescu pentru spectacolul ce il face in prezentarile artistilor. Foarte bun show. Felicitari si organizatorilor acestui eveniment.