Astazi am mai citit inca o statistica conform careia romanii sunt codasi la utilizarea internetului.
Daca RDS-ul ar oferii internet la vitezele din italia, romanii le-ar da foc la casierii.
Daca RDS-ul ar avea preturile din Grecia, romanii l-ar linsa pe Zoltan Teszari.
In timp ce batem la fundul gol toata Europa cu 7 Euro pe luna, 2Mb/s, nelimitat si sute de minute gratuite la telefon, acum si pe mobil, apar statistici facuti de oameni tampiti care o includ si pe tzatza Leana din Maglavid ca nu are internet.

M-am saturat de toate rahaturile de statistici cu media de pasta de dinti, apa plata, ruj, sampanie, icre negre consumate de romanii.
Da, avem mii de sate pline cu oameni la 50-60-70 de ani care-si baga picioarele in Colgate-ul vostru sa ne dea noua statistica peste cap.

Cat dracu va ia sa va prindeti ca inca 10-20-30 de ani in Romania tot asa va fi ?
Sa fie altfel trebuie ori sa-l invat pe bunicu la 75 de ani sa navigheze pe net si sa se spele pe dinti cu Colgate ori sa-l omor sa nu ne strice media. Pai mai bine nu-mi bag eu ceva in statisticile voastre?

Acum cateva zile, cineva mi-a zis citind acest articol , “Te lupti cu morile de vant”. Mai exact, nu voi reusi sa schimb pe nimeni cu teoriile si articolele mele. In cel mai bun caz ii pot enerva ca imi permit sa fac asemenea apropouri, ca imi permit sa cred ca stiu ce e mai bine pentru ei.

“Chiar daca tindem sa ne schimbam, sa ne vindem, de margini in cadere ne tot prindem”. Poate asa suna si viata noastra. De ce sa ne agatam de sperante ca putem schimba ceva, cand stim ca ne vom intoarce de unde am plecat. De multe ori am fost suparata pe mine, voiam sa ma schimb, poate ca reuseam o perioada de timp, in care credeam ca sunt fericita, dar, era de ajuns o clipa trista, pentru a deveni ce am fost. Asa cum am zis in titlu, viata are o viteza prea mare, pentru a ii schimba directia.

Cum as putea sa te schimb pe tine, care toata viata ai trait-o pentru a ii judeca pe ceilalti? Probabil ti-as putea explica faptul ca gresesti, poate ai intelege pe moment, dar cu prima ocazie cand vei putea, iti vei rezerva iar placerea de a ii critica pe altii. M-am gandit ca este si aceasta o calitate, sa stii sa dai vina pe altii, mai ales sa si crezi ca asa e. Probabil lucru asta reuseste sa te faca mai puternic, superior celor din jur, dar ce e cel mai important, este ca mereu uiti ca ranesti prin atitudinea asta. Dar oricum, daca nu tu esti cel ranit, ai toate motivele sa fii fericit.
Cum as putea sa te schimb pe tine, cel care esti cu ochii numai dupa bani? Probabil ti-as da exemple de lucruri la care ai renuntat pentru bani, sau probabil ti-as spune ca te-ai schimbat. Ti-as aminti toate vremurile frumoase cand nu aveai bani, si ti-as spune in ce te-ai transformat. Dar cu ce te-as schimba? Ai apleca in jos capul, iar dupa ce voi pleca, te vei duce sa faci bani. Dar nu uita ca asa vei pierde pe toata lumea ce nu are bani. Si aceia s-ar putea sa-ti fie prietenii adevarati. Dar iti doresc sa gasesti si printre cei bogati, amici care sa te inteleaga.
Dar pe tine, om batran? Cum as putea sa iti explic ca nu e bine sa iti tii copilul inchis in casa, doar pentru ca asa ai fost tu tinut? Cum as putea sa iti explic ca daca il supraveghezi mereu, va veni si vremea cand nu vei mai putea si atunci o sa se aleaga praful? As vrea sa te fac sa intelegi ca acolo unde nu vei fi tu, vor fi droguri, alcool, tigari. Asa ca ce rost are ca sa il tii in lanturi, daca oricum zalele se vor desface candva, si ranile pe care i le-ai provocat si le va trata cu doze mari? Imi doresc sa intelegi ca nu asa iti iubesti copilul, asa devii doar gardianul lui.
Pupincuristi! Sunt sigura ca toata lumea e familiarizata cu acest cuvant, aici faci parte, tu, cel care , te dai bine pe langa om, pentru a iti face interesul. Nu pot spune decat felicitari! Reusesti sa treci repede prin viata, fara prea multe greutati, si toti cei din jurul tau te urasc. Dar de ce as incerca eu sa te schimb, cand tie iti e mult mai bine decat mine? Dar gandestete ca poate eu pot sa iti scriu ce cred despre tine si vei citi, pe cand tu nu imi poti spune mie ce sa fac.
Dar pe tine, cel care suferi, cu ce as putea sa te ajut? Nu iti pot schimba viata, si nici cuvintele mele nu cred ca te vor alinta. Nu pot sa iti spun ca ” imi pare rau”, pentru ca as minti. Pe o parte ma bucur pentru tine, de abia cum inveti ce inseamna aia viata. De abia acum ma poti intelege si pe mine. Nu pot sa iti zic decat ca fericirea apartine celui prost, asa ca ne putem considera oameni destepti.
Incep sa-mi pun intrebari, Cand vad ca tot ce ne dorim e sus, Dar nu exista scari, Ce-o sa faci? o sa te urci pe ceilalti, Sau o sa-nveti sa zbori, Devii o arma te descarci, silentios Tu esti cel care raneste pentru ca a fost ranit. Iti doresti sa simta si altcineva ce ai simtit si tu. As putea sa iti schimb decat glonutul, dar tot impuscat se va numi, si tot in acelasi loc vei ajunge. Asa ca nu incerca sa dai vina pe altii, pentru ca nu ai putut tu.

Probabil as putea scrie cate un pragraf pentru fiecare om. Probabil am folosit imperativul, cu speranta sa te regasesti in unele cuvinte pe care le-am scris. Dar nu imi va fi de folos. Nu pot schimba pe nimeni. Fiecare e nascut pentru a face fata fericirii, suferintei si iubirii. Asa ca nu pot sa iti doresc ca din 3 obiective, sa il nimeresti pe cel ce te va face sa zambesti. Iar daca nu, nu trebuie sa fii suparat, nu esti singurul care se simte prea mic, pe langa morile de vant. Si daca te vor dobori, nu iti face griji, te vei ridica pana te vei indeparta indeajuns. Nimeni nu poate fi schimbat, doar momentan, dar decat sa traim intr-o imagine falsa, mai bine invatam sa acceptam si sa fim acceptati asa cum suntem.

Banul fura anul.. banul imbatraneste minti si uita prietenii. Am ales acest subiectul pentru  ca si mie banul mi-a furat anul, in sensul ca am plecat de la teoria “vreau sa ma descurc singura”, si am ajuns la concluzia “se poate, vreau mai mult”

Vara trecuta am lucrat cu o foarte buna prietena, deasemenea si colega mea de banca, la o firma din oras. Primele doua luni am lucrat ca promoterite, iar apoi am lucrat o luna in magazin, ca agent de vanzari. Era usor, banii veneau, parea perfect. In perioada aceea eram foarte sincere una cu alta, cand una avea bani o imprumuta pe cealalta, si tot asa. La salariu era bucurie mare, insa dupa ce se duceau banii, ramaneam pe sec. Nu pot spune ca nu a fost o experienta placuta, insa daca ar fi sa fac balanta nu stiu daca am castigat mai multe lucruri decat am pierdut. Vara s-a dus, am ramas cu amintirea zilelor toride de vara in care munceam in niste tricouri lungi si calduroase, pe cand prietenii nostri erau la piscina sau la strand. Dar nu am regretat nimic. A inceput scoala, am abandonat serviciul pentru ca am considerat ca este mai necesar sa invat, iar prietena mea si-a initiat singura o alta afacere, in care am incurajat-o din toate punctele de vedere. Era acelasi lucru, bani ieseau, dar avea tot mai putin timp pentru scoala, pleca de la ore pentru a isi rezolva afacerile, in timpul tezelor sau al lucrarilor vorbea la telefon pentru a scoate profitul, sambetele si duminicele erau rezervate lucratului. Cand grupul nostru o sunam sa iesim in oras, ne refuza pe fiecare in parte. Devenise o problema. Nu mai era ea. In fiecare zi vroia mai mult, tot mai mult, si tot asa. Ambitii frumoase, se descurca, castiga bani, acum are numai haine de firma, dar nu mai are prieteni adevarati. De fapt eu asa ma consider, insa ma intreb daca si ea crede la fel? Ma intreb de cate ori voi mai fi nevoita intr-o zi frumoasa si insorita sa o chem prin parc sa ne plimbam, si sa imi raspunda: eu vreau la restaurant, in club, in bar.

Daca ar fi sa ne gandim, acesta este un exemplu minor in comparatie cu alte cazuri din viata. Prietenia se castiga, se pierde si poate se mai recastiga candva. Insa ma intreb, ce ne facem cu oamenii care lasa ca banii sa le rapeasca toate bucuriile. Ma intreb ce inseamna pentru un om de afaceri 25 de ani de casatorie cu a sa sotie? Probabil o ora mai putin de munca, nu? Dar nicidecum o imbratisare din suflet, sau o strangere de mana, sau o zi la cumparaturi de legume in piata. Cat despre oamenii care doresc sa se afirme, tot respectul. Fiecare are de la viata dorinta asta, insa de ce niciodata nu stim sa ne oprim. Este ca si cum am merge sa culegem cirese dintr-o livada, si dupa ce am umplut o plasa, de ce sa mai lasam si pentru altii care vin, mai bine ne umplem si buzunarele, chiar daca stim ca pana acasa se vor strica de multe ce sunt. Asa este viata. Asa face banul. Mereu ne ia ochii. Uitam sa spunem un la multi ani de ziua cuiva, dar cand ne aducem aminte peste 2 zile cumparam cat mai multe pentru a recompensa uitarea. Desi visul multora este sa aiba bani multi, o familie mare si multe afaceri, dorinta mea este una singura: sa am bani indeajuns incat sa imi pot face copilul fericit, insa atunci cand va avea meci, citez dintr-o melodie din Veritasaga” Cand trec pe langa parc aud voci de copii, zambesc gandindu-ma c-o sa ma laud cand o sa fiu tatic , Il vezi p-ala de acolo care a dat gol ? Da, ala mic” Probabil voi fi mai fericita sa ii pot cumpara o minge si sa am timp sa ma joc cu el, decat sa ii cumpar un telefon mobil de ultima generatie sa il vad prin 3G.

De ce sa lasam banii sa ne imbatraneasca, sa ne rapeasca nu numai clipele frumoase, ci si viata in sine. De ce sa fim copii si sa ne angajam pentru a ne lua trei perechi de adidasi originali, cand ne putem lua una singura? De ce sa ne pierdem verile de distractie la stranduri si la gratare cu prietenii si familia, pentru a lucra noptile in bar? Se zice ca timpul costa bani. Atunci incercati sa castigati cat mai mult, petrecandu-va timpul alaturi de cei dragi. As vrea sa cred tot ce am scris aici, dar acesta este doar un ideal, sunt doar una dintre cei care isi dau viata banului..