E mai bine acasă. Aşa mi-a zis el, cu ochii căprui şi speriaţi. Avea vreo 10 ani şi o cutie cu un scris în franceză. Nici nu am citit, am avut timp doar pentru vocea lui. Era un ţigănuş la metroul din Lille care nu înjura, nu scuipa şi nici nu asculta manele, aşa cum, câteva zile mai târziu avea să audă o colegă. Sau cum, cu zile în urmă, am văzut chiar eu iadul românesc în suburbiile Franţei.

Era din Târgovişte şi locuia în caravane. Ne-a întrebat, când şi-a recunoscut limba, dacă suntem din România. Noi, de obicei, ne renegăm statutul în faţa lor, că doar mândria naţională nu acceptă asemenea comparaţie. Dar acum am răspuns. Şi el s-a bucurat şi nici măcar nu ne-a cerut bani –  aşa, din solidaritate românească. Ne-a spus că face şi el ce poate, că doar ai lui asta l-au învăţat să facă. Nu teme, nu fotbal, nu jocuri pe calculator. Doar o mână întinsă şi o poveste bună pe care oricum francezii nu o mai cred, dar poate, în ţara străinilor, succesul îşi găseşte locul. L-am întrebat, pentru curiozitatea mea banală, dacă îi e dor de casă. Şi mi-a răspuns ce ştiam, doar că nu ştiam cum e pentru ei să le fie cu adevărat dor: „e mai bine acasă”. Şi am văzut în ochii lui o întreagă lume lăsată în urmă, o copilărie uitată în metrourile franţuzeşti, printre cuvinte rârăite şi priviri neiertătoare.

Antonie Solomon e primarul care îndrăzneşte să jignească un cetăţean al oraşului de dragul unor voturi din partea ţiganilor. Este primarul care nu pedepseşte jaful, furtul, neatenţia şoferului, ci aruncă vina pe victimă. Este primarul care câteva ore mai târziu îşi cere scuze că a încurcat persoana, şi de fapt victima nu era nebună, ci soţia unui fost fotbalist al Craiovei, dar fără să facă o precizare despre nesimţirea incredibilă a acelor ţigani. Este primarul care spune că municipiul Craiova este cel mai sigur din ţară, când pe toate posturile rulau imaginile cu femeia lovită de maşină şi jefuită în acelaşi timp. Este primarul care a fost închis pentru corupţie.

Iar noi suntem cetăţenii care l-am votat şi cu siguranţă mulţi o să îl mai voteze. Explicaţia celor care îi iau apărarea este: „Toţi fură, contează că el a făcut ceva”. Astfel, nu mai contează că acest oraş a devenit al ţiganilor cu drepturi depline, al dosarelor care ajung la Craiova pentru că aici se poate rezolva ceva, al primarului care îşi bate joc de 300.000 de oameni. Mirajul unor fântâni şi ouăle unor iepuri decorativi aruncate în piaţa centrală sunt de ajuns pentru un vot umil. Suntem cetăţenii care nu au nicio reacţie, care nu strigă, nu urlă, nu se manifestă, nu îşi cer drepturile. Şi atunci, de ce nu şi-ar permite Solomon să mai ceară nişte voturi de la ţigani, dacă oricum noi nu ştim să îl penalizăm?

Conform noului recensământ, în Dolj sunt 28.911 rromi, iar conform datelor oferite de Primăria Craiova în 2005, din populaţia oraşului doar 0, 74% sunt ţigani. Nu ştiu cum, dar prezenţa lor se face simţită mult mai mult ca a noastră, care suntem 99, 26%.

De vreo patru ani de zile, prin oras, folosesc mai mult mijloacele de transport in comun decat masina personala.

Inca astept sa vad tiganul sub 40 de ani care isi composteaza biletul, inca astept sa vad grupul de tigani care sa discute intre ei fara sa tipe si inca astept sa vad un hot de buzunare care sa nu fie tigan. De patru ani de zile astept.

Ei bine, cum ar fi sa incerce acum cineva sa ma convinga ca nu toti tiganii sunt la fel si ca nu trebuie discriminati?

Spiritul civic – o noţiune atât de abstractă în România încât, după întâmplarea de astăzi, nu ştiu dacă am fost cetăţeană cinstită sau doar ţaţă. Eram în tramvai. În stânga mea trei ţigani gălăgioşi, cu cercei, manele şi tot tacâmul. Tramvaiul plin de oamenii. În faţă – controlorii, o femeie şi un bărbat. Control la sânge, bilete şi abonamente verificate atent, toate astea până la rromi. De acolo, dreptatea şi regulamentul se schimbă radical. Controlorul, speriat, cere frumos biletele. Ţiganii, râzând, îl iau la mişto şi îi zic că nu dau ei banii pe bilet.  Finalul: cei trei coboară liniştiţi şi controlorii zâmbesc.

Şi de aici îmi intru eu în rol. Mă gândesc dacă să merg la ei să îi întreb de ce i-au lăsat să coboare, dar mă abţin.  Soarta parcă vrea tot mai mult ca eu să încerc să caut dreptatea. Aşa se aşază lângă mine controloarea şi, discret, o întreb dacă pentru ţigani e un alt regulament şi ei au voie să umble fără bilet. Nici nu am apucat să întreb bine că ocările ei s-au râsfrânt asupra mea cu viteza luminii. „Cine eşti tu să ceri explicaţii?”, strigă ea nervoasă. Şi mai ales, de ce îi spun eu ei pe cine să amendeze? De precizat că eu, ca persoană, sunt timiditatea întruchipată. Dar atunci am răbufnit ca o ţaţă, sau mă rog, cum îmi place să cred, ca o persoană care a avut dreptate, şi am cerut să îmi arate regulamentul după care se efectuează controlul. Bineînţeles, m-a mai înjurat de câteva ori, a mers în celălalt capăt al tramvaiului de unde comenta, ca nu cumva cineva să piardă ocazia unui spectacol. Aşa, timp de 10 minute, am continuat o discuţie inutilă care m-a aruncat fix în zona penibilului.

Problema mea nu e nicidecum întâmplarea în sine sau cearta, ci faptul că nimeni nu a luat atitudine. O mulţime de curioşi, tăcuţi, frustraţi, indiferenţi. Nu conta că tramvaiele vin din 20 în 20 de minute, că banii din controale nu ajung nicidecum la regia de transport, că ţiganii se plimbă non-stop în autobuze şi nimeni nu le face nimic. Contau doar circul, strigătele, cearta unei nebune de 20 de ani cu una de 50 de ani. Şi atunci, ce naiba am rezolvat? M-am făcut de râs şi am rămas cu frustrarea de a trăi într-o ţară de ignoranţi. Am fost o ţaţă cu spirit civic.

Incercati sa va imaginati ca de maine veti fi tigani. Dar nu doar o zi asa cum am propus in titlu, ci de maine o viata intreaga. De fapt mi-ar placea sa isi imagineze Basescu asta, dar cum sunt convinsa ca nu ar putea fi supus unui asemenea efort, prefer sa las oamenii inteligenti sa continue acest exercitiu.

De maine ati fi tigani si parintii vostri nu ar avea nicio pregatire, nici macar cele 4 clase terminate. Ati trai intr-o vila cu multe masini, toate furate, sau ati fi cu cortul la iarba verde, imbracati in cojoc, cu 2 carute din alea cu copertine pe care scrie geamuri si va pregatiti pentru iarna: cu fier vechi, paturi si covoare furate din magazine. Ati avea 2 copii, unul nascut cand aveati 14 ani, iar altul la 16 si acum, dupa multi ani, cand copiii s-au saturat de cersit si spalat parbrize, lumea nu stie care sunt parintii si care sunt copiii.

Nu ati avea niciun venit si cersitul sau vandutul covoarelor furate au inceput sa nu mai mearga. Nici macar furatul prin Franta si alte tari pentru ca stim cu totii episoadele cu tiganii expulzati, care, intampinati de jurnalisti la aeroport, injura, scuipa si ameninta.

Si fiind voi tiganii astia pe care i-am tot descris mai sus, vine presedintele tarii si face declaratii care va privesc pe voi. Bineinteles ca nu intelegeti nimic din ce spune el, dar prindeti o oarecare ura doar pentru ca va rosteste numele. La fel ca si restul populatiei care v-ar vrea izolati intr-o lume a voastra, sa nu mai stie nimeni de voi, altii nu va suporta pentru o sticla de Fanta pe care le-ati furat-o in copilarie, unii dintre voi sunteti atat de inconstienti, incat mergeti cu masinile furate fara permis pentru ca nu stiti sa cititi si astfel nici nu aveti cum sa incercati sa obtineti permisul, si omorati oameni nevinovati, si astfel lista cu lucrurile rele pe care le faceti continua mult si bine.

Dar, intr-o nu stiu care zi apare acest salvator, numit presedinte, care declara prin partile alea din care nu fura nimeni, pentru ca nu au ce, ca noi romanii trebuie sa recunoastem ca tiganii fura si ca ei din asta traiesc. Bai, ce chestie inteligenta. Deci presedintele asta vrea sa trezeasca poporul roman, sa il constientizeze ca tiganii fura si din asta traiesc. Isi imagineaza el ca noi, romanii, eram atat de naivi incat nu stiam asta. Incat credeam ca toti tiganii sunt profesori universitari, doctori la Paris, inalti functionari, reprezentantii culturii romanesti peste hotare, etc. Ha!

Revenind, voi sunteti tiganii si solutia gasita e ca ceilalti romani sa se razvrateasca si sa navaleasca pe voi, tiganii, ca furati. Si acum sa ne imaginam o solutie, pe care nu o vor aplica niciodata politicientii, dar care ar putea fi mai buna decat recunoasterea unui adevar pe care il stie toata lumea. Sa se introduca invatamanul obligatoriu pentru tigani si acele locuri din facultati disponibile pentru ei, sa nu fie doar 1 sau 2, si acelea ocupate de romani care au nu stiu ce strabunici romi si cu cateva pile intra cu o medie mica pe aceste locuri, astfel nu ar recunoaste niciodata ca sunt tigani.

Deci romii sa aiba fix aceleasi locuri ca si romanii, sa nu mai fie locuri speciale pentru ei, dar cele 10 clase sa fie obligatorii. Fiecarui rom sa i se asigure un loc de munca, sa fie interzis cersitul, copiiilor romi sa li se construiasca camine, unde sa fie cazati in conditii decente, sa fie supravegheati, sa fie pusi sa citeasca, sa invete ce e binele si ce e raul.

Sa fie luati acum toti copiii romi de au 7 ani si sa fie dusi la scoala. Supravegheati. Sa i se scoata din minte copilului rom perioada in care a fost pus sa cerseasca, lasat iarna in tricou pentru a inspira mila. Sa invete si sa ii placa sa faca parte dintr-un colectiv normal. Parintii lui, tiganii care si ei au trecut la randul lor prin aceeasi copilarie grea, in care au invatat doar sa fure, sa scuipe si sa injure, sa li se asigure cursuri de invatare a unei meserii. Sa ii consilieze cineva. Sa se faca ceva util pentru toti. Si atunci, cand acei copii de 7 ani vor creste, vor ajunge sa inteleaga ca nu la 14 ani se face un copil, vor ajunge sa mearga la facultate, sa invete, atunci isi vor forma o familie si vor reusi sa le transmita copiilor acele lucruri bune pe care ei le-au invatat, acele experiente din scoala, liceu, facultate care sunt de neuitat, ii vor pune la randul lor sa mearga la scoala si sa citeasca.

E de ajuns sa se schimbe o singura generatie de tigani ca ei sa deveni normali, sa devina oameni placuti si doriti de societate. Sa invete ce inseamna valorile, moralitatea, sa le dobandeasca, sa le iubeasca si sa le respecte. Sa fie fericiti, sa spere intr-un viitor, intr-o casa, familie si masina. Sa aiba diplome pe care sa le puna pe pereti ca celelalte generatii sa se mandreasca cu ei.

Tiganii nu se nasc inculti, rai, agresivi. Tiganii invata toate astea din nevoia de a trai si din lipsa alternativelor. Nu cred ca ii discriminam, dar nici nu ii ajutam. Nu cu bani sau mancare, ci cu legcare sa ii determine, sa ii oblige sa se schimbe. Nici noi romanii nu eram mai presus de tigani inainte sa fie infiintate scoli, universitati, inainte ca invatamantul sa devina obligatoriu. Dar daca o data s-a putut, se poate si a doua oara! Orice roman cu nesansa de a fi educat este la fel de rau ca un tigan!

Si acum, tu, cel care vei fi tigan de maine o viata intreaga, cum te-ai simti sa traiesti ca tiganii din ziua de azi?

Daca veti citi comentariile acestui articol referitor la cazul baiatului injunghiat la liceul din Craiova, veti observa ca majoritatea sunt despre tigani. Nu conteaza ca erau elevi, ca erau copii de bani gata sau doar cineva cu nesansa de a fi educat, tot ce s-a inteles din acest caz este Craiova=tigani. Nu zic ca nu e asa, imi cunosc orasul si as minti sa zic ca eu nu am vazut vreunul prin oras. Dar suntem atat de incuiati incat generalizam un caz particular si aruncam vina pe tigani. Si pe Boc. Si pe Basescu.

Am mai spus-o, in primul rand de vina sunt legile prea permisive. Apoi sunt sigura ca multi din cei care comenteaza stirea nu stiu cum e cu adevarat in scolile din Romania. Sa va spun cum era intr-un colegiu renumit, nu orice liceu: daca voiai sa chiulesti, o puteai face oricand (intr-un timp se incercase un regim dictatorial, dar s-a renuntat). Apoi te duceai in barurile de pe langa scoala si consumai ce voiai, nu iti interzicea nimeni. Am mers si noi 10 fete la bere si apoi ne-am intors la ore si strigam becks in ora de biologie ( nu ma laud, dar va spun ca toate astea se intampla). Apoi cel mai renumit pub din zona colegiilor centrale era plin de elevi care fumau, jucau carti si beau bere (sa nu imi spuna cineva ca profesorii, directorul sau alte cadre nu stiau de situatia asta). Se fuma si iarba, nu e nicio noutate ca unii veneau la ore drogati (suna cam dur, dar chiar se intampla asa). Avand toate aceste situatii, plus unele care tin de bun-simt (acela ca daca voiai sa mergi la toaleta nu puteai de cei care fumau acolo, iar daca indrazneai sa zici ca tu chiar vrei la toaleta, riscai sa dea vreunul cu piciorul in usa si sa fii pus intr-o situatie penibila) ne intrebam cum de s-a ajuns la asemenea situatii.

S-a ajuns aici pentru ca nu exista respect, insa in schimb exista foarte multa indiferenta. Indiferenta din partea autoritatilor, dar si din partea noastra, a oamenilor. Daca vedem elevi batandu-se ne uitam ca la circ sau ne intrebam care e mai bun, apoi ne intoarcem si mergem mai departe. Daca pe strada vedem o bataie sau in trafic la fel, ignoram si mergem mai departe. Toata lumea e indiferenta, legile permit ca cei care fac mici infractiuni sa nu fie pedepsiti, iar acesti mici infractori sa ramana in libertate si sa comita apoi crime, iar scolile si universitatile s-au transformat in locuri de socializare la tigara in baie.

Avem pretentia sa fim respectati, dar noi nu respectam nimic. Nici macar locul acela pentru fumat din universitati. Nu avem bun-simt, dar ne intrebam cum se intampla asa ceva. Se intampla pentru ca noi permitem sa se intample!

Pana atunci eu cred ca e vina cainilor vagabonzi pentru tot ce se petrece…

Bai, astia sunt ca-n bancul ala cu sondaju’ facut in Italia:

Cica italienii sunt intrebati daca cred ca in Italia sunt multi tigani. 10% au raspuns “Si“, 20% au raspuns “No“, iar 70% au raspuns: Minte astia, manca-ti-as, sa moara familia mea

Pe aia 48%, din sondajul facut de Le Parisien, ii inteleg, or fi francezi, da’ cred ca astia cu sondajul au sunat in prea multe tabere de tigani, de le-a iesit ca 42% sunt impotriva expulzarii. Altfel nu vad motivele pentru care francezii si-ar dori tigani pe langa ei.

[sursa]

Romaniile din care nu facem noi parte. Altfel as fi scris 4.