Cel mai de valoare lucru in viata si cel care ar trebuii sa ne bucure cel mai mult este LIBERTATEA, pacat ca de importanta ei isi dau seama decat cei care nu o au.

Soala generala unde am invatat avea doua terenuri de fotbal cu suprafata de ciment. Unul dintre ele era langa o alee si celalalt langa scoala. Pe terenul de langa alee puteam juca fotbal si seara fiindca era lumina de la becurile care luminau aleea. Insa lumina era luata atat in blocuri cat si pe alee cateva ore in fiecare seara. Imi amintesc si acum bucuria si tipetele noastra a copiilor cand venea lumina. Se intampla acum 20 de ani.

Parintii mei aveau o cunostinta care lucra la o fabrica de paine si cateodata respectiva cunostinta trecea de la serviciu prin fata blocului meu. Daca se intampla sa fiu pe acolo, capatam o placinta calda de la ea. Si cum imi aduc aminte momentele de bucurie cu placinta pe masa din bucatarie asteptamnd sa se raceasca putin.

Nu s-a intamplat de multe ori, insa cand ai mei reuseau sa aduca acasa cate o sticla de Bem-Bem, bucuria era enorma.

Acum 20 de ani lumea se bucura cand reusea sa cumpere lapte, desii se sculase la ora 4 dimineata pentru reusita. O canistra de benzina peste cota lunara era bucuria suprema. Tin minte bucuria lui taica-meu cand a pus mana pe un Spray de incarcat brichete. Cate necazuri ai fi avut, daca descopereai inaintea celorlati masina cu oua uitai de toate necazurile.

Fericirea suprema era cand treceau cei sapte ani de asteptare si te vedeai cu Dacia 1300 in fata blocului.

Inainte un om realizat era cel care avea sifon metalic cu capsule, avea si salam si parizer in frigider, telefon fix si o ruda care sa lucreze in comert.

Acum le avem pe toate insa fericiti suntem din ce in ce mai rar.  Ma uit la jurnale si vad lumea suparata ca in oras se circula greu din cauza ninsorii. Nu ne intereseaza ca este 2 Ianuarie, ca ninge de doua zile si suntem liberi la serviciu, noi vrem acum sa mergem cu masina prin oras.

Inainte era zapada mare an de an si drumurile le inchidea Ceausescu cu saptamanile insa lumea isi vedea de treaba. Acum dupa multi ani avem si noi zapada in oras insa in loc sa fie un motiv de bucurie este unul de stres si nervi.

Mi-as dorii ca incepand de maine dimineata pentru cateva zile noi toti sa ne trezim in 1986 cu cartela de paine, zahar si ulei in mana, apoi dupa cateva zile sa ne trezim iara in 2008. Numai asa am aprecia la adevarata valoare tot ce avem acum si ca ar trebuii sa fim intr-o fericire aproape permanenta iar cand ninge sa ne gandim cu bucurie ca maine avem de dat zapada de pe masina in timp ce schimbam o vorba cu vecinul.

“Timpul e ucigasul perfect, omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata, omoara ura, omoara iubirea, nimic nu mai ramane…”
Acum cateva zile am primit un mass cu ceva citate, toate bine gandite, dar unul mi-a placut in mod deosebit: “poti cumpara un ceas, dar nu poti cumpara timpul“.
Este destul de trist sa vedem ca tot ceea ce simtim se duce o data cu timpul. Este destul de dur sa ne vedem bunicii care ne-au crescut murind, si o data cu timpul sa ne mai amintim in vag chipul lor. Axa timpului este destul de scurta pentru un muritor, ma tot gandeam ce am putea face sa invingem timpul. In principal nimic. Cu toate acestea de multe ori cand suferim sau cand avem o problema mereu ne punem bazele in timp, credem ca ne ajuta sa uitam. Poate ca da, insa adevarul este undeva la mijloc. Timpul reuseste sa ascunda amintirile, insa nu poate sa le stearga. Toate ajung in subconstient. De multe ori credem ca ele s-au dus, ca unele amintiori si informatii nu mai exista, insa ele se afla in subconstient. Atunci cand incercam sa ne amintim ceva de multe ori poate nu reusim, dar atunci cand avem nevie sa ne amintim ceva mereu subconstientul ruleaza. De ce nu reusim sa ne aducem aminte ce faceam cand eram mici? Ce faceam cand aveam sub 4 ani:-??.
Eu chiar nu imi aduc aminte in momentul acesta, dar asta nu inseamna ca nu o sa imi aduc aminte niciodata. Am incercat de multe ori sa dau timpul sensul cum ca ar fi un mit, dar nici macar asta nu am putut sa fac. Mi se pare foarte deranjanta viata masurata in ore sau in ani. Nu inteleg cum parintii mei au pe cartea de munca 20 de ani vechime in acelasi loc de munca. Nu inteleg cum de 20 de ani sa te trezesti la aceeasi ora sa mergi in acelasi loc si sa faci acelasi lucru. Chiar daca sunt la scoala si am doar cateva ore pe zi, in rest pot face ce vreau, ma simt ca un robot. MA trezesc invat sau stau la calculator, ma duc la scoala, vin pe acelasi drum, in aceeasi casa la aceeasi ora, facand acelasi lucru. De multe ori incerc sa ocolesc drumul pe care vin zi de zi, incerc sa caut altceva, sa nu ma simt robot. As vrea sa imi masor viata in placeri si dorinte. Dar cum nimic din toate nu poate fi adevarat, trebuie sa ne facem norma dupa timp. De multe ori la scoala si acasa auzim profesorii: pentru a invata cat mai bine trebuie sa aveti un program, sa aveti un plan al zile in fiecare zi. Cum sa ma trezesc si sa stiu ca trebuie sa respect orele?
Am cautat pe internet cateva citate legate de timp, insa toate au la baza ideea de a pretui timpul. Poate sunt eu putin pesimista si de aceea nu sunt de acord cu ideea asta, dar cum sa fiu de acord cu cel care cu zi ce trece ma urateste, ma face mai scarbita de zilele de azi, insa m-am gandit mai profund si poate nu e chiar asa. Poate timpul e facut special pentru oameni, pentru a ii invata ce inseamna sentimentele umane.
As putea fi invidioasa pe familia Columbeanu, au bani, au copil, se cred o familie fericita. Dar mai degraba sunt invidioasa pe doi batranei care coboara din tramvai si ii vad tinandu-se de mana. De-a lungul timpului si-au pastrat iubirea, respectul, si bunastarea. Oricat de dur ar fi timpul cu noi, mereu avem posibilitatea de a fi mai presus de el. Dar asta depinde doar de noi, de aceea cred ca trebuie acum in final sa modific titlul…”Timpul-ucigasul perfect al lasilor”.
Nu am dat nici o definitie stiintifica a timpului, cum ar fi: timpul este miscarea in spatiu, poate cu definitia asta as fi parut putin mai inteligenta, dar cred ca timpul trebuie simtit si tratat cu inima pentru a putea fi invins.
Timpul este prietenos, indiferent cat de lipsit de valoare il lasi sa treaca pe langa tine, el nu se supara si merge mai departe…
Timpul este darnic, cel mai pretios dar ce il poti oferi celui de langa tine!
Timpul este viata, caci suntem si existam de la prima pana la ultima clipa!
Timpul este, intr-un final, ceea ce putini pretuiesc la adevarata lui valoare: este zestrea noastra! Caci atât de putzin putem deveni daca nu avem timp…

Ce poate sti un muritor despre fericire? Dar un inteligent? De-a lungul anilor tot mai multi psihologi s-au confruntat cu aceasta problema. Dupa parerea mea fericirea este mai mult un film gen fantasy, ea exista doar in imaginatia noastra. Se spune ca fericirea este un ideal, cel mai greu scop de atins in aceasta viata. O alta afirmatie legata de acest sentiment este cum ca fericirea este absolutul, imposibil de atins in viata reala. Afirmatia cea mai plauzibila este ca fericirea apartine omului prost.Este cam dura fraza insa daca ar fi sa ne gandim, un om inteligent mereu e indurerat cand pateste ceva rau, mereu analizeaza si pune la suflet si cea mai neinsemnata rautate, de aceea se spune ca cel ce traieste in prostia sa, poate fi fericit. Fericirea e ca si timpul. Cu totii credem ca suntem prizonierii a  trei timpuri: trecut, prezent, viitor. Din pacate, sau din fericire, nu traim in nici unul din cele trei segmente de timp. In trecut niciodata nu putem fi, reala este doar clipa prezentului, insa este doar o clipa relativa,caci de fiecare data cand vorbim clipa reala devine o clipa trecuta. Iar viitorul este doar o proiectie nesigura a mintii. Nu ne putem plimba pe axa timpul doar cu gandirea.

  Nu este mare diferenta intre axa timpului si axa fericirii. Putem fi fericiti doar o clipa, insa acea clipa se transforma in ceva trecut, si tot asa fericirea este o continua dezamagire. Exista mereu intrebari de genul: esti fericit cu x, cu y? Mereu suntem tentati sa zicem da. Cred ca raspunsul mai potrivit ar fi, ne simtim bine. Un citat care mi se pare cel mai aproape de realitate:”Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta” mi se pare destul de veritabil tinand cont ca pentru a incerca macar sa fim fericiti trebuie sa uitam toate rautatile care ni sunt facute.

Fericirea este prezenta in toate artele omenirii. Daca in pictura fericirea mereu are un inteles abstract, in poezii fericirea este a aceluia care a cunoscut, mai intai de toate dezamagirea. Basmul este singurul unde se poate evada din cotidian, intr-o lume fantastica plina de fericire eterna.
Cateva citate celebre despre fericire:
“Constitutia doar da oamenilor dreptul la fericire. Trebuie insa sa o gasesti singur”
“Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea”
“Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire”
“Nu este fericire de care sa iti amintesti fara tristete”
“Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata, dar pentru cautarea ei merita sa alergi toata viata”

Nu pot sa va urez decat un nou an plin de bucurii, in care realitatea sa aiba chipul fericirii!