Peste ani, cel mai bun manual de istorie postdecembrista nu va reflecta mai bine, cei 20 de ani (1989-2009) cum o face bucata asta audio de 9 minute.

[sursa]

Deontologie – Doctrina privitoare la normele de conduita si la obligatiile etice ale unei profesiuni.

Deontologii lu’ peste – Persoane care practica jurnalistica, au condamnat cuvintele “tiganca imputita“, spuse de Basescu in particular si acum bagatelizeaza un santaj ordinar, facut de doi ziaristi.

In ziarul Curentul a aparut inregistrarea discutiei de pe malul lacului Snagov intre Bogdan Chireac, Sorin Rosca Stanescu si Catalin Macovei (seful ANI). De fapt este vorba de un santaj ordinar la care se preteaza deontologu lu peste, Bogdan Chireac, care, de fapt, e pielea pulii, asa cum se caracterizeaza chiar el.

asculta inregistrarea audio

citeste transcriptul

[via]

A se vedea utilitatea camerelor CCTV, care l-au scapat de multe explicatii, la politie, pe ziaristul care i-a batut pe cei doi.

Ok, vreau sa-i injur. Pe Basescu, pe Udrea, EBA si tot PD-L-ul, insa am nevoie de motive, nu de noduri in papura.

Cu articole de genul:

Licitatie cu dedicatie de la Udrea pentru sponsori. Doar doua firme, s-au inscris in cursa pentru contractul in valoare de circa 600.000 de euro.

nu ma faceti s-o injur pe Udrea, ma faceti sa-mi dau seama ca sunteti ziaristi prosti, pai ce vina are Udrea ca s-au inscris doar doua firme? A interzis inscrierea? A sters de pe lista celelalte firme?

Aveti vreo dovada clara (poze, video, audio) ca Basescu si-a pus-o cu Udrea sau alta femeie? Si atunci de ce ii tot dati inainte cu “femeile lui Basescu“?

Am mai spus-o, daca n-ar fi existat Antena 3 si ziaristii prosti, Basescu, acum, ar fi fost fugarit pe strazi. Dar faptul ca, zi de zi, trei sferturi din media dau in el, de cele mai multe ori fara motiv, faptul ca Nistorescu, Valentin Stan, Radu Tudor, Mugur Ciuvica il ataca zilnic pe Basescu, au facut ca acesta sa fie victimizat.

Sincer, nu mi-as dori un regim politic pe placul unui fost securist, mancator de rahat, pupincurist si bagator de seama. Daca media anti-Basescu voia sa-l doboare, puteau sa-i puna pe alde Nistorescu, Stan, Ciuvica sa-l laude pe Basescu, dar fara dovezi, sa-l laude asa cum il critica acum, garantat nu prindea turul 2.
Nu ca ar fi fost mai slab ca ceilalti politicieni, dar nimeni n-are incredere in ce recomanda astea.

Prima data m-am gandit la titlul “De ce e frumos sa fii jurnalist”, dar imediat am meditat asupra ultimului termen si m-am gandit ca este mult prea complex sa mi-l atribui, asta in cazul in care el devine mult prea complex pentru a il atribui multor jurnalisti din Romania.

De cateva luni scriu pe Jiunimea (stiu ca am criticat-o aici si inca imi mentin parerea legata de acel articol) si desi am doar cateva articole, ultimul m-a facut sa vad frumusetea acestei “meserii”.

Vineri, sambata si duminica am participat la festivalul-concurs de chitara, editia I la Casa de Cultura “Traian Demetrescu”. Participat insemnand pentru mine atat prezenta in timpul organizarii ultimelor amanunte inaintea concursului, cat si concursul in sine si recitalurile sustinute in aceste zile. Am avut ocazia sa cunosc tineri pana in 17 ani, cat si peste (erau doua categorii: intre 13 si 17 ani si peste 17 ani), cu o pasiune comuna: chitara. Erau printre putinii pe care ii cunosteam pasionati de ceva. Bine, este adevarat, in viata de zi cu zi mai cunosc vreo doi, trei pasionati de un anume Cena, in rest ma intreb “mai exista oameni, indeosebi adolescenti cu pasiuni? Acesti tineri de care va vorbesc emiteau o placere atat prin seriozitatea pe care o aratau pe fiecare coarda a chitarii, cat si prin talentul lor innascut. M-am infiltrat printre ei si ma simteam o impostoare pentru ca nu le cunosteam pasiunea, nu stiam sa o practic, dar paream sa o inteleg. Concursul a fost in acelasi timp greu si pentru mine, care, inainte cu o ora de inceperea lui, statusem in sala cu ei si ii vedeam cat de mult isi doresc sa castige. Am avut emotii pentru fiecare in parte si le-am urat bafta. Am asistat la lacrimile unei fete care a gresit. E mult spus gresit. Pentru mine s-a descurcat excelent. Gala laureatilor ce a avut loc duminica a fost emotionanta, desi in mare parte se stiau castigatorii.

Indraznet sau timid?

Amintindu-mi de un episod din ziua galei laureatilor, mi-am pus intrebarea ce stil sa aplic scrisului meu si ce nuanta sa ofer prezentei mele la astfel de festivaluri? Am ales timiditatea. Stiu, nu e utila in jurnalism, dar nu pot sa profit. Nu indraneam sa fac poze in timp ce cantau pentru ca aveam impresia ca ii deranjez. De fapt nu era o impresie, stiam sigur ca era un factor negativ in recitalul lor. In schimb, un alt jurnalist din sala (v-am spus ca e prea mult cuvantul jurnalist atribuit oricui) a intrerupt ceremonia si discursul unui membru al juriului care dadea sfaturi tinerilor chitaristi, fortandu-l sa treaca peste aceste sfaturi si sa inceapa ceremonia de premiere pentru ca trebuie sa filmeze 5 minute, dupa care sa plece. Atunci m-am gandit: e bine sa fim asa? De util stiu ca este util, insa nu mai vad care este placerea sa ai statutul “vanator de stiri”. Sa vii 5 minute in 3 zile doar pentru o amarata de stire. Ce se intampla cu oamenii care fac stirea? Nu merita atentia noastra?

A scrie ramane o munca frumoasa, atata timp cat scrisul implica interactiune, oameni, cunoastere, nu nesimtirea de a trece peste sentimentele oamenilor pentru o stire. Stirea se uita, prieteniile raman.

Serghei Manaf, locul II la categoria 13-17

Poti sa spui despre o companie care a incheiat anul cu un profit de 14,6 miliarde dolari ca o ia la vale?

Da, poti, mai ales daca lucrezi la Evenimentul Zilei.

Eu inteleg cat de greu este sa fii ziarist si ce riscuri include asta, dar lucrul acesta nu m-ar face niciodata sa nu imi doresc sa fiu. Eu inteleg ca este de datoria lui sa informeze poporul, sa se teama in situatii de urgenta, sa se balbaie, sa greseasca. Eu nu il judec pentru ca spune o balba, il judec ca spune balbele altora.

Ma deranjeaza ziaristii ironici. Dar ironici pana la gradul de jignire. Imi aduc aminte acum cativa ani de un articol din ziar. Singurul articol in care un ziarist a pasit in lumea rurala, in satul meu natal, a fost despre “Mandra din Sapata”, unde era ironizata o prietena de-a mea, in cel mai urat mod posibil. Ea locuia la tara, insa modul in care a fost redactat articolul ma face sa plang. Era descrisa pielea ei arsa de soare, faptul ca mulge vaca in timp ce viseaza la un baiat din Craiova, merge la camp si da cu sapa, timp in care prietenele ei stau si se joaca volei in fata curtii. Un articol ce a facut ca toti sa o arate cu degetul, desi ea a afirmat ca nu spusese nici jumatate din ceea ce se scrisese in ziar.

Chiar trebuie sa aducem floricele ca sa facem lucruri bune? Sa nu mai existe nicio stire care sa intereseze cu adevarat? Spre exemplu, am citit intr-un ziar, intr-un colt de pagina, ca un om a facut inconjurul tarii sau al Olteniei (nu stiu exact) cu bicicleta, intalnindu-l un reporter in Targu Jiu, iar acum a ajuns in Craiova, dupa nu stiu cate zile pe drum. Nu pot spune ca m-a fascinat, da poate m-a facut sa ma gandesc cum este sa mergi atat cu bicicleta, cum trebuie sa te adaptezi frigului, caldurii, ce ar trebui sa ai la tine. Lucruri banale dar care nu ma fac sa imi fie frica sa deschid un ziar.

Ce apreciez la un ziarist? Niciodata faptul ca imi aduce socantul, ceea ce incearca majoritatea ziaristilor “moderni”, ci faptul ca imi prezinta un caz obisnuit. Zeci de reporteri se ingramadesc sa faca articole despre cainele lui Obama, cand ei au acasa poate 1, 2 sau 3 caini despre care nu scrie nimeni niciodata. Cei care au vazut filmul Marley and Me inteleg exact ce apreciez eu la un ziarist. Mi-ar placea ca fiecaruia sa i se dea libertatea de exprimare. Sunt curioasa ce ar iesi.

si analistii care de 6 luni au promovat doar EBA, Becali si Vadim iar dupa alegeri, aceeasi ziaristi si analisti, se intreaba cum au putut romanii sa voteze cu cei trei.

Am impresia ca nu prea isi respecta munca.

Ziarul PEOPLE.co.uk publica o stire in care se spune ca un milion de englezi incurca destinatiile de vacanta. Destinatii aflate in toata lumea.

HotNews preia stirea cu urmatorul titlu:

Parca suna mai bine ca un milion de englezi incurca Bucurestiul cu Budapesta, nu?