Sunt multi care renunta sa scrie pe blog, pentru ca nu-i citeste nimeni, acum.

Mai jos, incerc sa va spun de ce este bine sa scrieti pe blog, indiferent de vizitatori.

Tata n-a avut blog. Tot ce stiu despre tineretea lui este din auzite, de la el sau de la altii. Atat, totul se rezuma la niste povesti.
Ma intreb, cum ar fi fost ca taica-miu sa fi avut blog. Sa stau eu, acum, si sa citesc ce scria el in urma cu 30-40 de ani. Una e sa-mi povesteasca acum, si alta e sa citesc ce a scris in urma cu 30 de ani, sub influenta starii de atunci. In tinerete a prins doua regimuri, cel al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej si cel al lui Ceausescu, cred ca ar fi avut ce povesti. Din pacate, pe atunci, nu exista nici libertatea si nici posibilitatea sa-ti lasi ideile online. Acum exista.

Tata lu’ fiu-meu, adica eu, are blog, adica asta. Fiu-meu are acum 7 ani, chiar mai putin, si nu este interesat de ce scriu pe blog. Insa, peste cativa ani, are posibilitatea sa citeasca aberatiile de acum ale lu’ tac-su.

Mi se pare interesant faptul ca fiu-meu are posibilitatea sa-l compare pe Iliescu, cel din cartea de istorie (parintele Revolutiei), cu Iliescu de pe blog (cel care a confiscat Revolutia), ori sa stie parerea mea despre lucruri (telefoane, masini, mancaruri) sau locuri (vacante, orase) cu care el se va intalni peste ani.

Treaba e ca m-am apucat cam tarziu sa scriu pe blog, unii au sansa sa-si scrie ideile de la o varsta mult mai frageda, din pacate, nu vor/stiu/pot sa o faca.