Prea mult se schimba lucrurile. Prea multe intorsuri ia viata si nu putem opri timpul. Acele ceasuri elvetiene dupa care tanjim nu fac altceva decat sa ne destrame, sa ne dezlege misterele si sa ne limiteze la o viata.

Trece vremea si lumea nu se mai tine de mana, trece vremea si lucrurile vechi sunt ascunse in sertare nefolositoare, gata de a fi schimbate. Trece vremea si tot mai putini copii se nasc, tot mai mult egoism pune stapanire pe sufletul nostru si vrem sa reusim prin inlaturarea inamicului, nu prin fortele noastre. Trece vremea si mai schimbam cate o lumanare pe tort, mai capatam un kilogram in plus si mai urmarim batalia claselor politice. Ni s-a urat de minciuni si amagiri, de intretineri mari si factura la curent care ne da peste cap chiar si cele mai frumoase ganduri. Trece vremea si nu avem timp de excursii, calatorii, nici macar de un picnic. Trece vremea si auzim ca un copil de 18 ani a murit lovindu-se cu capul de cada. Si avea doar 18 ani.

Trece vremea si ne uitam la bibelourile din biblioteca parintilor si ni se par odioase. In acest timp colectionam noi lucruri pentru ziua cand ne vom muta la casa noastra. Probabil si copiilor nostri li se vor parea la fel de odioase lucrurile peste care a trecut atata vreme.

Timpul este observator. Ne omoara cu sunetul lui lent tic-tac, tic-tac..