Am descoperit twetterul acum cca 1 an, insa initial nu am fost atrasa de serviciile lui. Ba mi se parea inutil datorita numarului mic de caractere, ba nu vedeam cum as putea socializa acolo. Cu timpul, o data cu marirea “comunitatii” din care faceam parte, o data cu cresterea numarului celor care ma urmareau si pe care ii urmaream a inceput sa devina si pentru mine atragator.
Ma intrebam daca putem asocia cuvantul “prieten” unui serviciu online, care nu se bazeaza pe niciuna din caracteristicile prieteniei: cunoastere, intelegere, incredere, etc. Cu toate acestea, un exemplu concret mi-a demonstrat cat de util poate fi.
Aveam de realizat niste traduceri pentru o licenta. O prietena pe care o cunoscusem in ongul din care facusem parte si care statea cu mine in cartier terminase facultatea de Litere, sectia romana-engleza si ma rugase cu ceva timp in urma sa apelez la ea daca am vreodata nevoie. O sun si ii zic ca am nevoie de ajutor cu niste traduceri, imi spune ca e ok, stabilim pretul de 6/lei pe pagina de tradus din engleza in romana, fiind 20 pagini. I-am zis ca imi trebuie intr-o luna, gandindu-ma sa nu cumva sa o presez cu timpul. Imi promisese ca in cateva zile va fi gata, dar departe de acest gand, caci a trecut o luna si nici urma de traducere. Intre timp mai vorbisem la telefon, incepeam sa imi fac griji caci timpul trecea si termenul limita se apropia. Cu cateva zile inainte de data la care trebuia sa am eu textul tradus o sun si o rog frumos sa il faca, imi zice ca e aproape gata si ca mi-l trimite pe mail. O mai sun si zilele urmatoare, se apropiau si ultimele 2 zile. Imi promite ca mi-l da in noaptea aceea, ca l-a terminat dar nu e acasa. Ma suna apoi sa ne intalnim sa ii dau banii si ea imi trimite traducerea inainte sa plece de acasa. Stateam in acelasi cartier, dura 2 minute toata operatiunea. Rezultat? Tipa nu mi-a dat nicio traducere, in noaptea aia a plecat in Franta, toate telefoanele inchise dupa care un mesaj “am plecat si am uitat sa trimit traducerea. Imi cer scuze”.
Fortata de situatie, m-am apucat sa traduc eu, dar stiam ca va fi imposibil sa termin. Ideea care mi-a venit atunci a fost sa trimit o parte din document pe twitter si sa intreb cine ma poate ajuta sa il fac in 2 zile. S-au oferit sa ma ajute mai multe persoane, Biank89 fiind cea mai disponibila. In 2 zile mi l-a facut si mi l-a trimis imediat ce a putut.
Concluzia? Am ajuns sa am mai mare incredere intr-un om de pe twitter, pe care nu l-am vazut niciodata, care era la sute de kilometri distanta, decat intr-unul care sta cu mine in cartier, a fost intr-un ong (lucru care ar trebui sa implice niste principii), caruia am vrut sa ii fac un bine si care a urmarit doar sa ma insele?
Bineinteles ca sunt si situatii contrarii, in care acel om virtual nu se dovedeste a fi cine ar trebui, care lasa sa se vada doar ceea ce vrea el, insa e normal ca orice padure sa aiba si uscaturi.
Dincolo de aceste lucruri, pe parcursul utilizarii, twitterul a dovedit ca poate fi uneori mai bun decat un motor de cautare, in sensul ca oricat de tampita ar fi intrebarea ta si de prost formulata, se gaseste o persoana care te urmareste sa o inteleaga si sa aiba un raspuns pentru tine, iar daca nu, prin RT-ul fiecaruia, se ajunge in sfarsit la cineva care a avut de-a face cu acea problema la care ai tu nevoie de ajutor. Este locul unde afli primele noutati, fara a fi nevoit sa iei toate ziarele si revistele la rasfoit si de a selecta ce e mai important, ai ocazia sa vezi mai multe pareri si sa subscrii celei care se apropie de gandirea ta.
Fara a cadea in extreme si a deveni dependenti de twitter, asa cum sunt unii de ym, hi5 sau facebook, in momentul de fata mi se pare unul din cele mai utile servicii ale onlineului.