Undeva in Romania exista:

• Un om care are o familie in Urziceni, dar care lucreaza pe o dubita ca distribuitor de suruburi. Sta plecat prin tara de marti pana sambata si isi vede fetita de 1 an 2 zile pe saptamana. Bucuria cea mai mare este un gratar cu familia.
• Un sofer de tir care mananca paine cu pateu. La fel ca si primul face turul tarii ca distribuitor de bere. E fericit ca a vazut locuri pentru care unii platesc sa le vada, dar patronul la care lucreaza nu ofera nici cazare nici masa. Astfel face dus cu sticlele de apa si doarme in parcari. Stie ca in Ploiesti se fura cea mai multa motorina, dar se dau si gauri in cabina pentru a fi furata berea. E oltean si ii place sa munceasca, dar cea mai mare bucurie e sotia care il intelege si stie ca meseria de sofer pe tir inseamna mult timp departe de casa. Cu toate astea, are puterea sa zambeasca prin statie cu colegii de pe celelalte tiruri atunci cand apare un politist pe care toti il injura cum stiu mai bine.
• Un agent de paza care e foarte deschis si dezinvolt. E femeie si a facut sacrificii mari sa isi intretina familia, dar mai ales sa isi sacrifice un potential viitor pentru o iubire neconditionata: iubirea pentru parinti. A incercat sa ocupe posturi inalte in societate, dar concursurile castigate de altii prin pile au clasat-o undeva unde nu merita sa ajunga. Cu un salariu minim pe economie, are colegi la fel de inteligenti, cu facultati de stiinte economie, drept, sociologie terminate, dar cu un sef cu 8 clase si liceu fara frecventa. Singura bucurie e reusita si bunatatea copiilor pe care ii iubeste mai mult ca pe orice, o mama si un catel rau cu restul, dar deosebit de iubitor cu ea.
• Un muncitor pe santier. Dar nu in Romania pentru ca nu ar castiga nici pentru zile modeste cu mancare ieftina, ci in Italia. Are 2 baieti de 12, respectiv 17 ani, carora le-a facut o surpriza ducandu-i in vacanta la Roma, dar ei au preferat ca restul vacantei sa si-l petreaca la bunici in Alba Iulia, unde pentru ei e mult mai frumos decat la Roma. Vine acasa de sarbatori si atunci simte ca traieste.

Sunt doar cateva povesti pe care le-am intalnit in ultimele doua saptamani. Care sa fie oare procentul romanilor care traiesc in conditii asemanatoare celor descrise mai sus?