Stiu ca nu e demn pentru o domnisoara sa mearga pe stadion (cel putin asa ar spune doamnele de la mine din fata blocului). Problema mea cea mare, din pacate, a fost ca mi-a placut sa frecventez acest loc. Parca meciul avea acel ceva, pe langa atmosfera creata de cantecele si miile de steaguri fluturate la inceputul meciului, existau mereu acele comentarii : “ba da si mama alearga mai repede”, “uite-l si pe ala cum se ascunde de minge, mai rau ca elodia de tolea”, “cum nu ma vezi ma pe stadion, am un fular cu Craiova la gat”, etc.

Din fericire pentru mine, stadionul a iesit din lista mea de bucurii, simtindu-ma mult mai bine in fata televizorului. Ceea ce imi aduc aminte este faptul ca niciodata nu am vazut meciul cap-coada. De fiecare data plecam cu 10 minute inainte de final, fiindu-mi frica de 2 lucruri: inghesuiala si scandal.

Teama cea mai mare este in randul copiilor. Este adevarat ca si eu mergeam pe ascuns la stadion si o sunam pe maica-mea inainte sa intru acolo pentru a evita sa ma sune ea sa nu cumva sa auda galagie, insa parca aveam curaj si incredere ca o sa ies teafara. O amintire mai putin neplacuta a fost cand am incercat sa beau apa si un grasut (vreo 120 kg), putin beat, m-a injurat de vreo cateva ori ca mi-am permis sa beau apa inaintea lui, desi el era in spatele meu. Dar i-am oferit prioritate si am scapat cu bine.

Problema este ca sunt tineri ca acel grasut care nu au niciun obiectiv clar si care, o data ce fac parte dintr-un mediu larg, devin agresivi stiind ca identitatea lor se pierde in multime. Ei ca indivizi nu pot face nimic, sau nu vor sa faca ceva in viata, insa ca grup cu identitate restransa, ei vor sa fie cineva. De aici se formeaza un intreg triunghi “conjugal”: suporteri-conducatori-jucatori. Fiecare declaratie a fiecaruia dintre cele 3 grupuri creeaza tensiuni, iar atunci cand ceva nu merge bine, fiecare arunca vina pe celalalt.

In afara campionatului intern, tin cu orice echipa romaneasca. De aceea imi pare rau ca din cauza unor pustani echipa Dinamo probabil va fi eliminata din Cupele Europene si interesul tuturor pentru aceasta echipa se va ruina. Imi pare rau si de jucatorii care asta seara au incercat sa faca mingea sa intre in plasa, de parintii jucatorilor care au trait cu emotii acele momente.

Dar pana la urma cred ca Dinamo isi merita soarta. Nu spun asta pentru ca sunt olteanca, ci pentru ca Dinamo este doar o afacere. Prea putina pasiune, prea multe certuri si declaratii inutile, prea putina munca. Imi aduc aminte nefericitul episod in care  Netoiu a dus tot lotul Universitatii la Dinamo, lot cu care ne bateam la titlu: Guso, Plesan, Moti, Rada, Daouda. Dinamo e prea putin demna sa isi recunoasca infrangerile, dand mereu vina pe arbitrii. Dinamo e o hoata de iluzii,  iluziile celor care tin la ea ca la o echipa de suflet. Dinamo are multi huligani care nu isi merita echipa.

In orice caz, suspendarea ar fi cea mai buna solutie. Vi se pare nedrept ca arbitrul a fluierat sfarsitul meciului in minutul 88? Exact de asta avem nevoie ca romani. De civilizatie. De un punt pe “i”, de toleranta din partea oamenilor care vin la stadion. O singura curiozitate am. Cand dai bani sa iti cumperi bilet la meci, la ce te gandesti? La jocul echipei sau la scandalul pe care il vei face daca va pierde? O sustii si o iubesti sau vii sa o desfiintezi?

Pentru prima data in viata sunt de acord partial cu Becali:

“In orice situatie in care va fi implicata o echipa romaneasca la UEFA se va judeca in functie de ce s-a intamplat la Dinamo. Trebuie ca acesti huligani sa fie bagati la inchisoare, batuti si tocati, ca de aia nu stie nimeni de frica. Democratia in Romania este inteleasa prost” Sursa

(Desi nu inteleg de ce de fiecare data cand se intampla ceva cu fotbalul romanesc el este primul caruia i se ia declaratii. Are el vreo treaba cu echipa Dinamo ca sa apara primul pe toate posturile cu caracter sportiv?)