E vara. Strazile orasului inabusit abia mai respira iar cativa oameni rataciti merg apatic. La fel si eu. Probabil visam. Un gand ce ne face sa tresarim inca de la 1 mai. Marea. Acea mare despre care se canta, se povesteste, se scrie. E marea unde soarele rasare sub ochii indragostitilor si apune sub caldura pasiunii. Singura pasiune comuna a fiecarui om.

E ca o aparitie pe scena fiecare zi petrecuta la mare. Oriunde am merge parca mereu ea este cea care are o poveste. Poate ati observant ca oricine o viziteaza are ceva de spus cand se intoarce.. chiar si despre porumbul fiert de pe marginea plajei.

Inca visez. Mi-aduc aminte de povestea mea la mare. Eram mica si m-am pierdut. Asteptam la o coada ce nu avea sfarsit. Era coada la inghetata. Era fascinant sa vad cum din fata mea veneau persoane cu inghetata la cornet, acea masinarie ce pe atunci mi se parea uimitoare. Intre timp cozile s-au diminuat, masinariile acelea s-au modernizat si au parut alte zeci de arome de inghetata. Ce nu s-a schimbat este iubirea si pasiune pentru ele: marea si inghetata. Oare exista combinatie mai buna decat cele doua? Povestea mea se continua… dar in gand. Hmm, oare povestea voastra care e? Dragoste, distractie sau dezamagire?