Pana acum putin timp, nici nu voiam sa aud de Medicina. Eu acolo? Sa vad oamenii raniti? Nu pot face asta! Eu vreau Jurnalism, Teatru, Psihologie, lucruri care mi se pareau mult mai delicate si placute. Nu stiu de ce, de fapt stiu, poate ca si influenta parintilor,  dar acum chiar imi doresc sa merg acolo. De ce? Pentru ca am vazut ce mizerie si mizerii impanzesc spitalele. Pentru ca ma doare sa vad cum sunt tratati pacientii. Pentru ca nimeni nu mai este uman. Si atunci ma intreb eu, oare o sa pot schimba ceva?

Am citit aici un articol care m-a impresionat. Desi au fost foarte multe exagerari, in esenta este doar un singur adevar. O fata care a terminat Medicina:

Am ajuns la finalul unor ani grei, incercand sa imi raspund singura la o singura intrebare. De ce am facut medicina? Pentru asta? Parca nu. Cum era la inceput, nu-mi mai amintesc. Emotia si pasiunea din prima zi nu mai sunt la fel. Mahnirea e totusi din ce in ce mai mare.

Cel mai mult ma doare sa stiu ca si eu voi face parte din aceasta categorie, si eu voi fi catalogata ca o nemernica, si la mine se va uita lumea ca la un jeg. De ce? De ce aceasta profesie care candva era cea mai respectata, a ajuns sa fie acum asa de urata? Ma uit cum este tratata bunica-mea. Ma uit ca acele asistente se uita la pacienti ca la niste bolnavi care nu mai au nicio scapare, dar care trebuiesc eliminati pentru ca sunt un surplus in lume. Am vazut cum bunica-mea a trecut prin niste schimbari neasteptate din cauza tratamentului, iar doctora si-a permis sa spuna ca o depaseste situatia, asta este. S-a ajuns sa nu se gaseasca o asistenta cand este nevoie, si pacientii din salon sa isi schimbe singuri perfuziile. Si cel mai trist este faptul ca toate acestea se platesc. As vrea totusi sa imi dea un batranel sarut-mana, doamna doctor, si sa ii zambesc, sa il asigur ca il voi face bine.

Am intalnit si asistente foarte de treaba. Tinere! Hmm, ma intreb cat vor mai rezista? Cat vor putea refuza banii, si cand li se va inlatura din suflet toata compasiunea pentru oameni? In primul rand, eu cand ma gandesc la aceasta meserie de doctor, ma gandesc la durere. Acea durere pe care o suporti cand o vezi in ochii pacientului, in rudele lui, in copilasii care il privesc si il intreaba cand il externeaza. Apoi, regasesc in aceasta meserie toata tandretea si daruirea pentru un om. E ca si cum ai oferi un cadou cuiva drag, numai ca aici cadoul este mult mai important, este sanatate. Va dati seama ce fericire pe un doctor sa fie asa darnic?

Cu toate astea, imi este frica sa aleg acest domeniu. Pentru ca doar 5% fac asta pentru ca asa simt. Si probabil, o data cu trecerea timpului, si acei 5% sunt orbiti de bani, promovare, insensibilitate. Si totusi, am de ales intre Medicina Generala, Stomatologie, Farmacie. Nu stiu care ar fi cea mai potrivita, dar cred ca Stomatologie e printre putinele din acest domeniu care iti protejeaza conditia umana.