Mi-e scarba sa ma mai uit la televizor. Acum cateva zile m-am trezit privind pe un post bulgaresc sau sarbesc, nici nu stiu ce era, doar ca ma acaparasera imaginile. M-am saturat de posturile romanesti si de ipocrizia cu care pot vorbi despre Romania. Toata lumea le stie pe toate!
Azi, de 1 decembrie, am dat drumul entuziasmata sa vad paradele. Probabil este un obicei, dat fiind faptul ca mereu ne uitam toti membrii familiei la paradele de 1 Decembrie. Astazi, ca niciodata, m-am uitat singura, parintii fiind la serviciu ca doar la patron nu are nicio importanta aceasta zi, iar frate-meu la Bucuresti, ieri neavand liber pe motiv ca poate aduce gripa porcina in Academie daca pleaca in provincie.
Cum spuneam, am dat drumul la televizor sa vad paradele. Asemenea unui post bulgaresc, imaginile erau fascinante: formatiile de militari, exercitiile acestora, atmosfera, lumea, parada. Incredibila pozitia dreapta a acestora, armele grele tinute nemiscate pe umar, mana dusa drept la frunte, pantofii alineati unul cate unul. Aceste imagini erau insa strapunse de vocile prostesti sarbesti sau bulgaresti, oricum de neinteles, ale unor invitati ai televiziunii Realitatea. Cum sa ai atata nesimtire sa vorbesti de 1 decembrie de campanie electorala? Adica sute de tineri se chinuie pe niste strazi sa care niste arme si sa adopte o pozitie dreapta, care ar trebui sa reprezinte pozitia societatii de astazi, iar tu sa te apuci sa vorbesti despre campania lui Basescu sau Geoana.
In acelasi timp, se difuza o imagine cu parada de 1 decembrie, una cu Basescu, una cu armata, una cu Basescu.
Sa nu mai spun ca in cartierul meu sunt mii de steaguri cu Basescu, cate 2 pe un stalp, si niciun steag al Romaniei?
