De ce nu se pun senzori de dimensiuni mari pe telefoane?
Am incercat sa explic si aici.
Pe scurt: la telefoane nu se poate pune un senzor foto mai mare pentru ca nu permite grosimea telefonului.
Cu cat senzorul este mai mare, cu atat distanta dintre senzor si lentile trebuie sa fie mai mare (altfel lumina n-ar ajunge pe toata suprafata senzorului). Ori esti destul de limitat intr-un telefon cu grosimea de 7 mm.
Nokia 808 PureView are un senzor foto maricel (10,67mm X 8 mm), dar si are o grosime de 14 mm.

Deci trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca senzorii foto pentru telefoane vor ramane intre 1/2.3″ si 1/3″.
Care este rostul telefoanelor cu doua camere?
Daca un senzor mai mare este greu de pus, se pot pune in schimb doi senzori. Pentru ca asta nu presupune cresterea in grosime a telefonului.
LG G5 are doua camere si asa se pare ca va avea si Huawei P9.
Fata de camerele DSLR, la telefoane nu se poate schimba grupul de lentile. Cu acelasi grup de lentile trebuie sa faci poze wide, portrete, macro etc. Deci, cumva, trebuie sa fie facut un conpromis, dar asta inseamna ca n-o sa poti elimina in totalitate aberatiile cromatice si distorsiunile.
De exemplu, o astfel de eroare face ca, in pozele facute cu telefonul, de multe ori, cladirile sa para inclinate sau in forma de trapez. Asta pentru ca lumina patrunde printr-un numar prea mare de lentile si prin lentile care nu sunt facute special pentru genul acela de poze.
Cei de la LG au incercat sa elimine o parte din aceste erori punand doi senzori. Unul dintre ei (cel de 8MP) are un grup de lentile pentru poze wide.
De ce Samsung Galaxy S7 si S7 edge, fata de versiunile precedente, care aveau senzorul foto in format 16:9, au senzorul foto in format 4:3?
Nu e niciun secret ca un format 16:9, fata de unul 4:3, se potriveste mai bine pe ecranul telefoanelor sau al televizoarelor moderne. Si pentru ochii nostri se potriveste mai bine.
Doar pentru Instagram este mai potrivit un format 4:3.
Si atunci, de ce au ales cei de la Samsung un senzor mai patratos? De fapt, nu numai ei. Si HTC One M9+, Nexus 6P, Xiaomi Mi5 sau BlackBerry Priv au senzori in format 4:3.
Nu stiu raspunsul sigur, insa ma gandesc ca este vorba tot de distanta dintre lentile si senzor.
Lentilele sunt rotunde, deci lumina proiectata prin ele ajunge la senzor sub forma de cerc.
Daca va uitati la imaginea de mai jos, o sa vedeti ca sunt desenate doua suprafete dreptunghiulare.
Chiar daca ambele dreptunghiuri au aceeasi suprafata (garantez eu asta), se observa ca cercul il acopera in totalitate doar pe cel galben.

Ca sa fie acoperita in totalitate si suprafata dreptunghiului rosu, ar fi nevoie de un cerc cu raza mai mare.
Acum ganditi-va ca luminati cu o lanterna un perete, ca sa mariti suprafata formata de lumina pe perete, trebuie sa departati lanterna de perete. Adica sa mariti distanta dintre lanterna si perete.
Cam asa se intampla si la telefoane. Ca sa acoperi cu lumina un senzor 16:9, fata de unul 4:3, trebuie ca distanta dintre lentile si senzor sa creasca.
Asta ar fi insemnat ori un telefon mai gros, ori o camera mai iesita in afara carcasei, asa cum este la Galaxy S6.
Adica exact ce s-a criticat cel mai mult la telefonul ala.
Dar, repet, asta e ce cred eu. Sigur nu sunt, pentru ca in ecuatie intra si grosimea placii de baza, numarul de lentile, distanta dintre lentile, grosimea senzorului, distanta focala etc.
Care sunt avantajele si dezavantajele unei diafragme mai deschise?
Fata de aparatele foto, la telefoane deschiderea diafragmei este fixa. In urma cu 2-3 ani, telefoanele aveau deschiderea diafragmei f/2.2-f/2.4. Apoi s-a ajuns la f/1.9-f/2.0. Pana acum o luna, cand Galaxy S7 si Galaxy S7 edge au venit cu f/1.7.
O diafragma mai deschisa are avantajul ca, in aceeasi perioada de timp, lasa sa ajunga mai multa lumina la senzor.
Asta se vede cel mai bine in imaginea de mai jos.

O diafragma deschisa la f/1.7 in combinatie cu un senzor cu pixeli mai mari si un soft care proceseaza imaginea din ce in ce mai performant, fac ca noul Galaxy S7 sa fie imbatabil, atunci cand vine vorba de fotografii in conditii de iluminare slaba.
O diafragma mai deschisa ofera un avantaj si la filmarile in slow motion. Mai ales cand se filmeaza la 240 FPS.
Ganditi-va de cata nevoie de lumina are senzorul, atunci cand se filmeaza cu 240 de cadre pe secunda.
De aia la multe telefoane, atunci cand filmeza in slow motion in conditii de iluminare slaba, sunt diferente mari de calitate intre 240 FPS si 120 FPS.
Exista dezavantaje la o diafragma deschisa?
Da, exista. In fotografie, cu cat diafragma este mai deschisa, cu atat fundalul este mai neclar. De aia se foloseste la bokeh (fundal incetosat) o diafragma deschisa.
Cand vrei detalii in fundal, inchizi diafragma. Insa, la telefoane, deschiderea diafragmei este fixa.
Asta inseamna ca un telefon cu diafragma deschisa f/1.7 va avea o calitatea a detaliilor din fundal mai mica decat un telefon care are diafragma deschisa f/2.0.
De aia Galaxy S7, desi este mai nou, nu ofera aceeasi calitatea ca Galaxy S6, daca se face zoom in fundal la o poza.
Diferenta devine si mai vizibila in conditii de iluminare suficienta. Daca doriti sa gasiti minusuri la camera de la Galaxy S7, comparati-o cu cea de la Galaxy S6, cand afara este lumina suficienta.
Multi zic ca lipsa de detalii in fundal vine de la numarul mai mic de pixeli (12MP vs. 16MP), insa tin sa-i contrazic. Eu am avut ani de zile un DSLR de 6MP si niciodata n-am fost dezamagit din punctul asta de vedere.
Ce ne rezerva viitorul?
E clar ca de acum flagship-uri vor avea doua camere (una pentru fotografii normale si alta pentru poze wide sau, de ce nu, macro), insa pentru mine cu adevarat revolutionar va fi telefonul care va veni cu camera la care se pot modifica distanta focala si deschiderea diafragmei.