Am obiceiul, bun sau rău, să îmi notez orice idee de articol. De cele mai multe ori însă genialitatea mă caută exact când sunt pe punctul să adorm, sau poate chiar în vis, când am vreo idee ce nu trebuie ratată. Şi am telefonul lângă mine, în caz că mă lovesc cuvintele şi nu le pot ataca, a doua zi, dimineaţa.
Doar că atunci când mă trezesc îmi amintesc, vag, că m-a vizitat inspiraţia în somn. Cu emoţia unui copil care îşi aşteaptă calificativul la matematică, apuc telefonul şi citesc. Dezamăgire. E doar un cuvânt sec care nu mă inspiră deloc. Şi care noaptea trecută mă chinuia şi măcina în cele mai crâncene detalii. Iar acum, acum nici să vreau nu pot să îl folosesc. Nici dacă fac de una singură brainstorming.
Ciudat e că unele notiţe sunt de-a dreptul tâmpite. Acum câteva zile am găsit scris cu litere mari “gradul zero”. Nu am destulă imaginaţie nici să descopăr la ce mă gândeam în noaptea aia, dară să mai scriu şi un articol. Plus că cele mai uimitoare combinaţii de cuvinte sunt în aplicaţia mea de notat idei pentru blog, viitoare articole care niciodată nu se concretizează. Am avut, la un moment dat, scris „femeie singură la bere”. Refuz să cred că am asemnea pofte în mijlocul nopţii cum nu cred că mă încântă ideea să ies într-un pub, de una singură, să cer o bere. Fără pahar, eventual.
Şi cum un rău nu vine niciodată singur (răul fiind lipsa concretizării ideilor geniale din somn) de câteva zile nu mai am niciun cuvânt din sutele pe care le aveam notate. Bărbaţii din casă, vrând să mă aducă la zi cu tehnologia, mi-au făcut un update la android şi fără să mă anunţe, toate aplicaţiile s-au dus pe apa sâmbetei. Chiar şi frumuseţile mele de idei. Sunt tristă când mă gândesc câte secunde de somn am pierdut în speranţa unui articol bun.
E deja 02:00 noaptea şi ideile mă caută. Nu pot rata şansă să îmi reîntregesc lista de cuvinte scrise greu şi uitate repede. Aşadar, somn uşor!
