Tehnologia din spatele celor doua camere este cea mai importanta noutate cu care a venit Huawei P9. Din pacate, este cam singura.
Huawei P9 nu este primul smartphone cu doua camere. In urma cu doi ani, HTC a pus doua camere pe HTC One M8, iar noul LG G5 are tot doua camere.
Diferenta este data de faptul ca, fata de HTC, unde a doua camera ajuta la capturarea imaginilor in profunzime, si LG, unde cele doua camere sunt pentru chestii diferite, la Huawei P9 exista doi senzori care lucreaza impreuna.
Ambii senzori sunt fabricati de Sony (IMX286) si au 12 MP, deschiderea diafragmei f/2.2, distanta focala 27mm si 1,25 μm marimea unui pixel, insa unul este RGB, iar celalalt este monocrom (alb-negru).
Primul este responsabil cu culorile, iar al doilea, fiind monocrom si, deci, fara filtre pentru culori, capteaza mai bine detaliile.
Huawei zice ca cei doi senzori pot captura cu 70% mai multa lumina decat senzorul de pe Samsung Galaxy S7.
Informatiile primite de la cei doi senzori sunt apoi combinate si procesate pentru realizarea unei singure imagini.
Nu sunt sigur daca lentilele sunt fabricate de Leica sau este vorba doar de o colaborare. Colaborare care poate insemna doar primirea unor sfaturi si ceva marketing.
Nu stiu daca este primul telefon care face chestia asta, dar camerele de pe Huawei P9 pot simula deschiderea sau inchiderea diafragmei, desi aceasta este fizic fixa.
Deci sa nu va mirati daca cititi exif-ul unei poze facute cu Huawei P9 si o sa vedeti ca diafragma a fost deschisa f/4, in loc de f2.2, cum ar fi normal.
Eu nu-l vad ca pe un mare minus, dar trebuie specificat ca telefonul nu filmeaza 4K.
In schimb, mi se pare destul de nasol ca un telefon lansat in 2016 sa nu stie sa filmeze la 120 FPS sau 240 FPS, iar Huawei P9 nu stie.
Acum ramane de vazut daca cele doua camere justifica pretul destul de mare (deh, reclamele cu Messi, Henry Cavill si Scarlett Johansson nu sunt chiar ieftine).
Mai ales ca, in afara de aceasta tehnologie si ecranul cu Force Touch, telefonul n-a venit cu altceva deosebit in plus.
