daca politicienii ne-ar spune:
– am promis in ’90 ca nu o sa candidez pentru presedintie si mi-am respectat cuvantul.
– am promis ca venim cu 15 mii de specialisti si ati vazut ca i-am avut.
– am promis ca-i trag in tepe si uite cati am tras.
– am promis 1.000 de kilometri de autostrada si uite ca i-am facut.
– am promis ca demisionez in urmatoarele 5 minute si am demisionat.
– am promis ca, odata ajuns primar al capitalei, nu o sa candidez pentru presedintie si uite ca nu candidez.
– am promis ca voi sta un singur mandat ca presedinte, am facut tot ce mi-am promis si uite ca nu mai candidez.
Cu mentiunea ca promisiunile lui Geoana nu le-am trecut, doamne fereste sa-si tina asta promisiunile.
Unde ar fi Romania acum, daca se respectau promisiunile?
Iliescu a zis in ’90 ca nu va candida, a candidat de mai multe ori, Constantinescu a promis ca vine cu 15.000 de specialisti si a venit cu Ciorbea si Caltabos Muresan, Basescu a promis ca va umple Piata Victoriei de tepe si a umplut-o cu bordurile lui Videanu, Orban a promis mii de kilometri de autostrada si a facut o mie de metri, Oprescu a promis ca nu va candida la Presedintie si acum tipa Hai, Romania! prin tara.
In mod normal, Iliescu ar trebui sa stea in azil politic, Basescu ar trebui sa fie in sondaje pe la 1-2%, exact cat a facut din ce a promis, Oprescu ar trebui scuipat in ochi, Geoana ar trebui alergat de romanii intorsi din strainatate, sa le dea cei 20.000 de euro promisi. Insa singurii politicieni pedepsiti de romani, in 2000, raman taranistii.
Ii lasam sa-si bata joc de noi, cel mult ii injuram sau nu ne ducem la vot.
Atata timp cat nu vom penaliza promisiunile incalcate, in Romania va fi la fel.
