Din categoria lucrurilor simple si a fericirii in lucrurile marunte, un articol care ma face fericita. Ca am prieteni care gandesc asa. Ca si-au pastrat inocenta si speranta ca mai exista paine calda. Ca si-au pierdut increderea in oameni, dar nu si in sufletul lor. Ca iubesc, dar nu au curaj sa arate. Ca sufera, dar nu in fata altora. Ca accepta ceea ce nu vor, dar gandesc ca este bine. Ca fac compromisuri si nu asteapta decat acel putin. Ganduri de la prieteni:
Manuta unui pui de om care iti zambeste, o iei in mana ta si vezi cat e de mica, i-o saruti, iti zambeste din nou. Ochii cu care te priveste si parca te roaga sa il ierti, sa il primesti la tine, sa te joci cu el, sa il strangi in brate. Iti dai seama ca sunt lucruri si simturi pe care daca le traiesti in fiecare zi te incarci cu energie si cu zambete, te simti implinit…
Duminica la biserica un loc nu prea incalzit, un loc rece, dar patrunzator si care parca te cuprinde si te nelinisteste sau te linisteste, te face sa iti pui intrebari. Sunt lucrurile pe care ar trebui sa le faci cu adevarat in viata. Incerci sa asculti cu atentie slujba, iar la sfarsit asculti o cantare dumnezeiasca, ce te face sa inchizi ochii si sa iti spui ca ai putea fi altfel si iti dai seama ca Dumnezeu te vrea cel mai bun, trebuie doar sa il ajuti.
Te joci in zapada, renunti la rutina si la obiceiurile pe care le ai si iti ”dezmierzi” pielea cu cele mai reci simturi…
Simti ploaia calda de vara pe trupul incins, iti saruti iubitul pe obrajii uzi, el te saruta pe buze si ii multumesti pentru cele mai frumoase clipe traite impreuna.
Noptiile tarzii petrecute in parc pe doua leagane uzate de sute de copii, simti ca si cum pentru tine ar fi fost puse acolo, iar tu esti primul care si-a luat avant pentru a te legana mai tare…
Prima oara cand iti spune “Te iubesc” si te strange de mana dorindu-si sufletul tau sa il tina in palma si sa il protejeze.
Prima oara cand vrea sa iti atinga trupul si isi dea seama ca poate e prea devreme, te priveste inainte sa pleci si iti spune “… si iarta-ma…”
Ultima casa. Ultimul strigat al micului satuc. Inauntru cea mai dulce bunicuta din cate am vazut si cel mai simpatic bunic. Se facea paine, paine calda cu un miros care te izbea de afara, acea paine pe plita sobei pe care o fac de obicei bunicii la tara. Doi catelusi, unul mic si altul si mai mic sareau jucausi si asteptand atentie prin incaperea cea mititica unde caldura sufletelor te izbea, te umplea de bucurie si nu ai mai fi plecat, ai fi ramas acolo sa asculti cele mai nastrusnice povestiri si cele mai frumoase tachinari ale unor oameni care se iubesc acum mai mult decat la inceput. Cele mai frumoase si de neuitat clipe pe care le poate trai cineva, un sentiment pe care nu il ai in fiecare zi.Era ca o poveste de mult uitata intr-o carte subtire, intr-o biblioteca prafuita si parca astepta sa o redeschida cineva sa sa citeasca cu cele mai curate ganduri bogatia lucrurilor simple…
Iti dai seama ca cele mai frumoase lucruri sunt cele simple, si ca oricat te-ai stradui sa iti inchipui si sa iti studiezi fiecare ”miscare”, renunti pana la urma fiindca minunile se arata doar celor care reusesc sa iubeasca viata simplu.
Pentru ca prietenia trebuie cautata in cutia cu lucruri simple.
