Trei zile, 240 de km, in jurul lacului Balaton, cu bicicleta.
Venind dintr-o tara putin prietenoasa cu bicicistii, m-am simtit ca-n Raiul biciclistilor. Si nu exagerez deloc.
Rai, frate! Se pedaleaza cu zambetul pe buze, pe piste facute asa cum trebuie si, mai ales, pe unde trebuie (pe la umbra si, acolo unde era posibil, cat mai aproape de malul lacului), cu mult respect din partea soferilor si, asa cum este normal in orice tara civilizata, fara niciun maidanez care sa te latre.
Sa cad de pe bicicleta, cand, pedaland, m-am pomenit cu o doza de suc de portocale rece in mana oferita gratuit de un grup de tineri.
Toti biciclistii care au trecut prin zona au primit doze, dar n-am vazut niciuna aruncata pe jos. Toate dozele goale au ajuns in cosurile de gunoi.
In 3 zile, n-am vazut pe nimeni sa faca vreo pana. Si am vazut biciclisti cati n-am vazut in toata viata mea. Deci, da, exista si drumuri fara sarmulite, ace, ghimpi si cioburi!
Am fost in cateva tari din jurul nostru (Bulgaria, Serbia, Turcia si Grecia), dar in Ungaria am simtit cel mai mult lipsa de civilizatie de la noi.
Ca un exemplu, in 40 de ani, in Romania am vazut o singura toaleta cu intrarea libera curata (undeva pe Autostrada Soarelui). In Ungaria, n-am vazut niciuna murdara. Niciuna! Toate cu intrarea libera.
Sunt zone in care pista pentru biciclete traverseaza drumul national. Esti avertizat ca se termina pista pentru biciclete si, ca sa traversezi strada, trebuie sa dai prioritate masinilor care circula pe drum. Cand opream ca sa ne asiguram, soferii, chiar daca aveau prioritate, opreau si ne faceau semn sa trecem. De fiecare data!
In zonele in care circulam pe acelasi drum cu masinile, eram depasiti doar daca exista un spatiu mai mare de 1,5m, altfel masinile ramaneau in spatele nostru.
Bine, asta se intampla in toate tarile in care se circula mult cu bicicleta. Cand folosesti alternativ masina si bicicleta, altfel vezi relatia dintre sofer si biciclist.
In rest, mii de cosuri de gunoi, iarba tunsa peste tot (dar nu in weekend), niciun claxon, nicio masina din care sa se auda muzica, niciun gratar facut direct pe iarba/pamant, niciun skijet pe apa lacului, nicio hartie pe jos, niciun pahar de plastic plutind pe lac, nicio gramajoara de gunoi si frunze uscate data foc si niciun camion cu lemne. Ireal!
Toalete la marginea pistelor? Da. Cismele cu apa rece? Da, sunt. Incaperi racoroase in care sa te odihnesti? Da, am stat in asa ceva. Spatii de odihna la marginea pistei? Sunt. Poduri pentru biciclete? Am trecut peste zeci de astfel de poduri. Piste iluminate? Majoritatea pistelor noi sunt asa.
Am inceput turul din Siofok. In prima zi am facut 87 de km si seara ne-am oprit intr-un camping de langa Keszthely. A fost o zi calduroasa, dar am mers mult pe la umbra si n-am avut nicio problema.
Cazare am gasit la 50 de euro pentru 4 persoane. Conditii decente, curatenie si liniste.
A doua zi am facut 85 de km pana pe peninsula Tihany. De data asta ne-a si plouat. Torential.
Seara, am gasit cazare la acelasi pret si in aceleasi conditii.
A treia zi am facut diferenta de 68 de km pana la totalul de 240 de km.
Ce am mai observat:
– desi am vazut pe cativa incercand, pistele de pe langa Balaton nu se preteaza pentru pedalatul sportiv. Este riscant sa treci cu 35 km/h pe langa un grup de 30 de copii. Si grupuri din astea tot o sa gasesti pe traseu.
– am vazut putini turisti straini. Pana si in Bularia am vazut mai multi. Nu sunt sigur, dar s-ar putea ca una dintre cauze sa fie politica lui Orban din ultimul timp.
– cel mai mare minus este apa. Frumoasa cand o privesti si cu fauna, dar cand te-ai invatat cu briza marii, este greu sa zici ca te simti mai bine intr-o apa cu miros de balta.
– rar gasesti o tara in care sa se circule mai corect cu masina. Pentru ca aici politia nu iarta nimic, dar si pentru ca ai conditii (pe langa Balaton exista mai multe drumuri, o cale ferata moderizata si o autostrada).
Sfat:
Daca aveti de gand sa faceti turul Balatonului, ideal ar fi sa aveti cu voi si o “masina de asistenta”. Noi am avut un prieten cu masina care ne-a dus si ne-a adus de la Balaton, dar a facut si turul odata cu noi.
Ne intalneam la fiecare 30 de km. Atunci puteam sa luam ceva din lada frigorifica sau sa ciugulim ceva. Plus ca nu mai trebuia sa caram dupa noi o gramada de bagaje.
Ca sa nu mai zic ca seara puteti vizita alte locuri cu masina sau sa va duceti pana la supermarket.
In rest, las imaginile sa vorbeasca:
