Este primul film din seria Rambo care este regizat de Sylvester Stallone. Intre ultimul Rambo si acesta au trecut 20 de ani.
Privit ca pe un film de comando cu violenta, impuscaturi, personaje negative si bineinteles Rambo, filmul este de nota 10.
Asta mi-a si placut la film, Stallone nu a incercat sa scoata cine stie ce filozofie din el, sa il complice, sa puna intriga, conflicte politice, etc., el a facut filmul pentru cei carora le place Rambo, asa cum este el eroul salvator cu bune si rele.
Actiunea filmului este simpla. Rambo ajuta un grup de americani crestini sa ajunga in Burma pentru a le duce rebelilor Karen medicamente, carti si un pic de speranta. Insa dupa cateva zile afla ca acestia sunt rapiti si este rugat ca impreuna cu o trupa de comando sa-i salveze.
Filmul parca are prea multa violenta si ma refer aici la zecile de copii omorati in film. Scenele de violenta sunt extreme, orice glont reteaza picioarele, mainile s-au capul.
Nu inteleg cum dupa ce toata noaptea ploaia isi face de cap, a doua zi cand are loc urmarirea prin jungla era o gramada de praf si pe dum si prin padure.
Filmul este recomandat celor carora le plac filmele de actiune cu eroi salvatori si acest film este chiar bun.
Cei care vor ceva mai complicat, cu conflicte politice s-au interetnice, relatii sentimentale, coruptie guvernamentala, adica ceva genul Blood Diamond, acest film nu este pentru ei.
Cei care critica Rambo, ar trebuii sa se gandeasca mai inainte la ce a vrut Sylvester Stallone de la acest film. Si eu cred ca aici este cheia succesului, ca nu s-a intins mai mult decat il tine plapuma.
