Printr-un ecran mic, modest, cumpărat la mâna a doua, am simţit bara lui Messi. Cea din penalty. Am vibrat odată cu fiarele albe de pe Camp Nou care s-au opus victoriei. Am oftat în numele eşecului. Nu mai sunt demult microbistă şi nu mai cred în bucuria fotbalului. Cred însă în imaginea finală când există mereu înfrânţi. Când vezi acea demnitate din buzele unora care tremură doar ca să nu[…]
Urăsc reclama de la Romtelecom în care, un grup de puștani cu aripi de îngeri, colindă de zor în fața unor telefoane. Sau fetița simpatică cu geamantanul care trebuie să ne vorbească, în colind, de cei 59 lei pentru internet, televizor și telefon. În versuri, că florile dalbe nu se spun așa, blanc. La fel de urât e și Cerebel în reclama de la Vodafone. Îmbrăcat în Moș Crăciun, cu[…]
Pentru mine trenul a devenit o sursă de inspiraţie autentică. Cu o jumătate de an, în săptămâna Paştelui, descopeream lipsa de compasiune faţă de drama altora. Un om făcuse infarct în tren şi toţi se crizau că medicii încă încearcă să îl salveze, deşi şansele de viaţă erau aproape nule. Auzeam, rostite cu seninătate, vorbele unui călător “Să moară, ce trebuie să stăm noi după el”. Asta în faţa unei[…]
Am un sentiment ciudat de fiecare dată când e duminică. Sute şi sute de amintiri mi se perindă prin faţa ochilor, ca şi cum ar fi fost azi. Aveam vreo 10 ani. Fiecare sfârşit de săptămână mă găsea alături de părinţi sau de bunici. Îmi amintesc că duminica oficială începea odată cu vremea bună, motiv pentru care mergeam în parc. Mă chinuiam privind animalele închise, fără să înţeleg rostul acelor[…]
Mi-e poftă de România. O ştiu atât de puţin, încât în călătoriile mele rare ajung să admir şi un câmp gol. Până mă plictisesc. De tot ce înseamnă ţara noastră. Încep să îmi fac grăbită bagajele pentru Moldova. Aveam să merg de Paşte într-o zonă pe care istoria o respectă, geografia o laudă, iar România o ignoră. Trenul de 17:25 mă face să mă grăbesc. La 17:00 termin emisiunea radio[…]
Cât de puţin interesaţi suntem de pasiunile noastre şi ale altora. Mi-am dat seama astăzi că nu am nicio pasiune care să mă reprezinte, cu atât mai puţin una care să imi ocupe timp, să ceară implicare si sacrificiu. Astfel, poate din suferinţa de a nu mă putea defini prin ceva anume, eram genul de om care admira orice pasiune, dar mai cu seama colecţionarii. Mi se părea fascinant să[…]
Este vorba de oamenii care au facut ce face acum fratele lui Kaczynski (fostul presedinte al Poloniei). Dupa ce fratele lui a decedat intr-un accident aviatic, se hotaraste si el sa candideze la presedintia Poloniei. Singura lui platforma electorala fiind moartea fratelui sau.
E primavara, un anotimp frumos datorita zumzetului vietii care este peste tot, un anotimp plin de musculite enervante care intra in toate orificiile posibile, dar poate ca asta e farmecul, de fapt cu siguranta musculitele sunt simbolul primaverii. Totul se intampla atat de brusc, intr-o dimineata mai calduta, se intampla sa iesi undeva sa vezi un petec de verdeata, iar atunci te loveste, nu sentimentul ca e primavara, ci musculita,[…]
Din categoria lucrurilor simple si a fericirii in lucrurile marunte, un articol care ma face fericita. Ca am prieteni care gandesc asa. Ca si-au pastrat inocenta si speranta ca mai exista paine calda. Ca si-au pierdut increderea in oameni, dar nu si in sufletul lor. Ca iubesc, dar nu au curaj sa arate. Ca sufera, dar nu in fata altora. Ca accepta ceea ce nu vor, dar gandesc ca este[…]
Dupa 5 zile de zacut in pat si zeci de pastile inghitite, astazi mi-am facut curaj sa ies din casa. Am fost la scoala, pe langa faptul ca am adunat destui nervi la cursul de franceza, au urmat cateva ore de relaxare cu doua prietene. Apoi a urmat partea cea mai placuta, o cearta, iar acum m-am gandit sa analizez un status: nimic nu e alb in iarna asta. Stiu[…]
