In fiecare zi vad o stire legata de noua lege a invatamantului. In fiecare zi ascult la scoala cate o parere avizata despre ce inseamna aceasta schimbare. In fiecare zi ma gandesc tot mai serios la viitorul meu si ma tem de imposibilitatea de a ma realiza, sau cel putin ma tem de imposibilitatea copiilor mei de a face performanta in invatamantul romanesc.

In fiecare zi sunt dezbateri, greve, discutii, insa devenim tot mai pasivi si mai nepasatori la deciziile luate de oameni fara abilitati de guvernare, dar care totusi ne hotarasc soarta. Am devenit parca obisnuiti cu tot ceea ce se intampla ilegal in scoli, licee, universitati, si trecem cu ochii inchisi. E normal , am justifica orice neregula pe care am observa-o. Pentru ca si eu si tu facem acelasi lucru: trisam.

Iar ca o paralela intre invatamantul din 1978 si cel din 2010 am ales foaia matricola a tatalui meu, si foaia mea, desi pe coloana clasei a XII-a nu este nimic completat pentru ca este anul in care activez eu ca eleva:

Aceasta este foaia tatalui meu. Cred ca ar trebui sa va spun cateva lucruri despre el. Desi dintr-o prostie proprie a ales sa nu faca o facultate, fiind la vremea aceea condus de dorinta de a isi intemeia o familie si de a obtine niste bani pentru un apartament si o masina, ii placeau mult matematica si desenul tehnic. In plus, ii placea sportul si mult timp a jucat fotbal (de observat ca nici macar la sport nu se dadea 10 pe linie). Desi dupa cum se observa pe diploma, la matematica a avut printre cele mai mari medii, (8, 7, 7, 8 + sutimile de rigoare), spun cele mai mari si insir medii de 7 si de 8. Cu ce a ramas din liceu? Stie aproape (si nu exagerez) orice formula din matematica (fara sa facem referire la matematici speciale) si nu cred sa fi existat vreo problema sa nu fi stiut sa mi-o rezolve.  Inca se mai distreaza cu frate-meu, student la Academia Tehnica Militara unde face matematica in prostie, plus 4 ani ai lui de matematica in liceu, insa tot nu reuseste sa stie atatea formule cate stie taica-meu. Dar foaia lui matricola cuprinde medii mici (asa le numim noi acum), avand o medie generala a liceului de 7, 20.

Pe de cealalta parte, apar eu si fisa mea matricola. Anul 2010.

Nu, nu sunt eleva la tara sa am note mari pe branza si pe lapte, ci sunt eleva intr-un colegiu renumit din Craiova. Cam multe medii de 10 spre deosebire de foaia tatalui meu, nu? Matematica: 9,50 si 10. Cat mai stiu? Lucrurile de bun simt: tabla inmultirii, delta si ecuatia de gradul 1 si 2. Poate si putina geometrie (asa ma incurajez eu, crezand ca asta inseamna bunul-simt legat de matematica). Fizica? Stiu doar ca luam note pe referate, iar doamna profesoara era o tanti batranica, gata sa iasa la pensie, care se enerva cand jucam avioane in ora ei. Diferentele sunt clare, atat de cunostinte, cat si de medii. Totul este invers proportional.

Si atunci ma intreb, de ce ne cere societatea asta diplome si medii mari? Ultima medie la Jurnalism in Craiova anul trecut a fost de 9,70 la buget. Trebuie sa iau la toate materiile pentru bac peste 9, 50. Cam greu tinand cont ca foaia de mai sus nu reflecta realitatea, iar bacul se apropie cu pasi repezi si cunostintele sunt din ce in ce mai vagi.

Oare cat la suta reflecta realitatea aceste note si oare cat la suta suntem noi constienti ca nu valoram nici pe departe cat indica notele? Si ma intristez gandindu-ma ca va fi din ce in ce mai rau, iar societatea va fi o nascatoare de diplome si note mari, iar facultatilor vor fi maternitatile care primesc doar copiii cu multe kilograme de diplome. Pacat. Pacat ca invatamantul vrea sa ne uniformizeze si sa devenim doar niste prosti cu diplome.