Mă trezesc în miez de noapte cu un clasic şi dezonorant „asl”. Dezonorant pentru că nu ştiu cum a ajuns în lista mea de ym un personaj ce se semna cu „sweet …. 4you” şi se recomanda bărbat.

Am făcut risipă de timp încercând să îi explic că nu socializez şi nici nu am 15 ani să răspund unor astfel de provocări. În următoarele minute am avut parte de o formă de tortură care te face să urăşti orice tentă de socializare. Am citit scuze care începeau cu „vruiam decat să”, ori „mai făcut să”, împreună cu i-urile puse când în plus când în minus. Am renunţat, învinsă, chiar şi la comunicarea primară sau la încercarea de a jigni.

Mai întâi de toate, trebuie să recunoaştem că perfecţiunea e greu de atins chiar şi în gramatică, deşi uneori e o matematică mult mai simplă. Limba se schimbă, avem anumite ticuri verbale, suntem obişnuiţi cu forme locale şi omitem să vorbim sau să scriem corect. Ştiu că e uşor să aruncăm vina asupra „modelelor” din jurul nostru şi să ţipăm că aşa am văzut la tv. Recunosc că înainte să mă apuc  de blogging (când se purta să nu înveţi nimic în liceu sau să nu faci gramatică la profilul de filologie) aveam multe lipsuri. Doar că, din moment ce ne asumăm dorinţa de comunicare, măcar să ne respectăm în raport cu ceilalţi sau simplu, să ii respectăm pe ei. Aşa am început să învăţ gramatica din dicţionare, cărţi, bloguri, de pe forumuri.

Chestia asta cu scrisul şi vorbitul corect poate fi considerată o provocare. Ca şi când tu, om raţional, te vezi capabil să faci un lucru corect. Fie că e vorba de mâncat, băut, crescut copii sau scris un text de agăţat. Din moment ce nu îţi asumi o comunicare corectă, de ce eu mi-aş asuma ideile pe care nu le exprimi corect? Dincolo de moda asta lingvistică de a poci limba, cel mai frustrant e să auzi resemnări care de care mai bizare „eu sunt la Finanţe, ce îmi trebuie să scriu corect” ori „dacă eu aşa sunt, asta e”.

Dacă mă întrebaţi, sunt de acord cu discriminarea în funcţie de cum scrii. Pentru că, aşa cum urâm ţiganii că fură sau politicienii că mint, tot aşa ar trebui să îi urâm şi pe cei care nu apreciază dialogul. În fond, nu e tot o infracţiune socială?

Textul de mai jos de pe twitter mi-a adus aminte ca aveam salvat draft un review inceput pentru Problogger.ro si totodata mi-a adus aminte ca am si doua posturi publicate acolo care… nu mai exista.

@probloggerro Se pare ca lumea nu intelege inca o chestie simpla – pe problogger nu promovam orice. Nu-i nimic, avem buton de delete.

Se pare ca eu sunt unul dintre aia care nu intelege ca pe Problogger.ro… dar mai bine incep cu lucrurile bune.

Lucruri bune:
- designul, imi place, este curat si are culori placute.
- ajuta la promovarea bloggerilor, fie ei si numai aia PRO.
- sistem de vot numai pentru membri.
- pe prima pagina sunt promovate decat articolele care primesc voturi.
- linkuri directe si fara “nofollow” spre articole.

Lucruri care nu-mi plac:
- nu poti sa spui ca lumea nu intelege inca o chestie simpla atata timp cat tu nu ai o pagina de Help (sau este ascunsa si nu am dat eu de ea), nu specifici nimic la adaugarea articolului si ai o categorie numita Diverse. De unde vreti sa stie cei care adauga articole ca acolo se baga decat articole cu fumuri de probloggeri?.
- viteza de incarcare a site-ului. Nu stiu unde este gazduit dar nu mi-as dori nici gratuit asa ceva.

Sper sa nu se supere cei din spatele proiectului, dar o critica constructiva este de preferat unui post scris ca trebuie scris. Daca vor sa creeze o comunitate mai mare in jurul proiectului Problogger.ro trebuie sa-si schimbe atitudinea, mai ales ca la proiect participa oameni cu experienta lui Krumel (daca este cel pe care il stiu de 4-5 ani de pe forumurile seopedia si softpedia) deci au o sansa mare de reusita, insa daca vor decat o comunitate pentru Dheo si prietenii lui, atunci sunt pe drumul cel bun.

Bafta cu proiectul.

P.S.  Se pare ca cei de la Problogger.ro se misca repede si au pus un regulament la postarea articolului, acum lucrurile sunt cat se poate de normale.